România se află într-o situație paradoxală în ceea ce privește sectorul laptelui. Deși ocupă locul 10 în Uniunea Europeană la producție, cu aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud obținute anual, țara noastră înregistrează un deficit comercial de circa 700 de milioane de euro în acest domeniu. Fenomenul este explicat prin faptul că doar o treime din cantitatea produsă ajunge în circuitul industrial de procesare.
Producție impresionantă, colectare deficitară
Datele statistice arată că România se situează pe locul 10 în UE la producția de lapte, întreșinând aproximativ 4,4 milioane de tone anual. Această poziție ar trebui să asigure nu doar necesarul de consum intern, ci și un excedent pentru export. Cu toate acestea, realitatea este cu totul diferită.
Doar o treime din laptele produs în România ajunge în fabricile de procesare. Restul este consumat direct de către populație sau valorificat prin canale informale. Această situație plasează România abia pe locul 17 în UE în ceea ce privește colectarea laptelui, o poziție care contrastează puternic cu potențialul agricol al țării.
„Avem o problemă structurală în sectorul laptelui. Producția există, dar nu ajunge la procesatori. Fermele mici, fragmentate, preferă să vândă direct consumatorilor sau să proceseze artizanal”, explică specialiștii din domeniu.
Deficit comercial record
Consecința directă a acestei disfuncționalități este un deficit comercial masiv. România importă lactate și produse din lapte în valoare de peste un miliard de euro anual, în timp ce exporturile sunt mult mai reduse. Deficitul net depășește 700 de milioane de euro, o sumă care afectează balanța comercială generală a țării.
Importurile se concentrează în special pe brânzeturi specialitate, unt și produse lactate procesate, segmente în care industria românească nu poate face față cererii. Companiile multinaționale domină piața, iar producătorii locali se confruntă cu dificultăți în accesarea piețelor internaționale.
Cauzele problemei
Fragmentarea fermelor este principalul factor care explică situația actuală. În România există sute de mii de mici producători care dețin câteva capete de vite. Aceștia nu au capacitatea de a livra cantități constante către procesatori și nici nu respectă întotdeauna standardele de calitate cerute de industrie.
De asemenea, infrastructura de colectare este subdezvoltată. Centrele de colectare a laptelui sunt puține și prost distribuite teritorial, ceea ce face ca mulți producători să renunțe să colaboreze cu procesatorii. Transportul laptelui pe distanțe lungi este costisitor și riscant din punct de vedere al calității.
Subvențiile acordate de stat nu au reușit să rezolve aceste probleme structurale. Deși banii europeni au intrat în sector, ei s-au dus în principal către echipamente și utilaje, nu către organizarea lanțului de aprovizionare.
Perspectiva de viitor
Autoritățile și asociațiile din domeniu caută soluții pentru a îmbunătăți situația. Se discută despre crearea de cooperative în care micii producători să se asocieze pentru a putea livra cantități mai mari și pentru a-și putea negocia mai bine prețurile.
De asemenea, există programe de sprijin pentru investiții în centre de colectare și procesare la nivel local. Ideea este de a valorifica laptele acolo unde este produs, reducând astfel costurile de transport și riscul de deteriorare a calității.
Până la rezolvarea acestor probleme structurale, România va continua să importe masiv lactate, deși are potențialul de a deveni un exportator net în acest domeniu. Pierderile economice sunt semnificative, iar oportunitățile de dezvoltare rămân nevalorificate.
Surse: Adevărul, Financiarul, G4Food, Business24, Ministerul Agriculturii
