Porcii crescuți în gospodării ajung la vânzare cu mult înaintea Crăciunului, dar anunțurile numeroase nu înseamnă și cumpărători pe măsură. Unii crescători acceptă sume care abia le acoperă cheltuielile, de teamă să nu rămână cu animalele. Pentru cei care cumpără furajele, întrebarea dacă această muncă mai merită devine tot mai apăsătoare.
Diferențele dintre gospodării sunt mari. Un fermier care produce cereale poate suporta un preț refuzat de altcineva, iar greutatea porcului influențează cererea. Relatările crescătorilor arată o piață în care banii disponibili imediat contează uneori mai mult decât câștigul așteptat după luni întregi de îngrijire.
Vânzări la 10–11 lei pentru kilogramul în viu
Un crescător din Argeș a anunțat un preț de 10,5 lei pe kilogram, apoi a explicat că și-a vândut animalele cu 10–11 lei. Spune că a avut nevoie de bani și că suma încasată acoperă cheltuielile. Porcii de 120–150 de kilograme au avut căutare, chiar dacă prețul nu i-a adus mulțumire.
Crescătorul a precizat că folosește cereale din propria fermă. El și părinții săi au avut împreună mai multe animale de vânzare, însă familia are și venituri din salarii. Creșterea porcilor nu este singura sursă de trai, lucru care îi diferențiază de gospodarii dependenți integral de această activitate.
În anunțurile publicate pe internet apar și solicitări de 15 lei pe kilogram, inclusiv pentru rezervări de Crăciun. Aceste valori sunt prețuri cerute, nu dovada unor tranzacții încheiate. Tocmai distanța dintre cât solicită vânzătorul și cât acceptă cumpărătorul explică o parte dintre nemulțumirile fermierilor.
Animalele foarte mari se vând mai greu
Un alt crescător, dintr-o localitate apropiată de Dunăre, cere în jur de 15 lei pe kilogram pentru exemplarele mai mici și aproximativ 12 lei pentru cele foarte mari. În gospodăria sa se află inclusiv porci care se apropie de 400 de kilograme, pentru care găsirea cumpărătorului este mai dificilă.
La asemenea greutăți, problema nu este doar prețul pe kilogram. Cumpărătorul trebuie să dispună de o sumă mai mare și să dorească o cantitate importantă de carne. Crescătorul spune că unii clienți caută aceste animale în special pentru untură, însă cererea este mai restrânsă.
Cei interesați întreabă și cu ce au fost hrăniți porcii. Vânzătorii invocă porumbul, orzul și cerealele din gospodărie, iar unii publică fotografii ale rezervelor de hrană. Originea furajelor rămâne un argument de vânzare, fără să garanteze însă obținerea prețului dorit.
Ofertele magazinelor apasă asupra negocierilor
Traian Gârtan, fermier care a participat la programul pentru rasele Bazna și Mangalița, consideră că puterea de cumpărare limitează sumele pe care oamenii le pot oferi. În opinia sa, gustul cărnii provenite din gospodărie nu mai cântărește suficient atunci când familia trebuie să își plătească mai întâi facturile.
El compară solicitările de 14–15 lei pe kilogram în viu cu ofertele comerciale de aproximativ 14 lei pe kilogram de carcasă. Sunt însă două produse diferite: greutatea animalului viu nu este greutatea carcasei. Comparația explică presiunea resimțită de crescători, nu stabilește o echivalență între cele două prețuri.
Avansul pentru Crăciun, între siguranță și risc
Unii cumpărători rezervă din timp animalul și plătesc un avans. Crescătorul primește astfel o confirmare a interesului, iar clientul încearcă să se asigure că va avea porcul dorit pentru sărbători. Până la predare, animalul continuă să consume hrană și să crească.
Înțelegerea poate deveni mai puțin avantajoasă pentru vânzător dacă prețurile urcă între timp. Totuși, fermierii care au rămas în anii trecuți cu animalele nevândute preferă uneori această variantă. O rezervare le reduce nesiguranța, chiar dacă nu înlătură costurile de întreținere până la data stabilită.
De ce unii continuă, iar alții țin la preț
Gârtan spune că fermierii cu multe animale sunt mai expuși presiunii de a vinde, în timp ce gospodarii cu puțini porci pot refuza ofertele foarte mici. Aceștia din urmă au uneori posibilitatea să păstreze animalul pentru consumul familiei, în loc să accepte o sumă considerată nedreaptă.
Furajele proprii pot reduce dependența de achizițiile de hrană.
Greutatea animalului schimbă numărul potențialilor cumpărători.
Rezervarea presupune stabilirea din timp a condițiilor de predare.
Prețul cerut nu este întotdeauna prețul încasat.
Sezonul sărbătorilor rămâne decisiv în aprecierea fermierului, care compară cererea pentru porc înainte de Crăciun cu interesul pentru miel înainte de Paște. Pentru gospodăriile care încearcă să trăiască din creșterea animalelor, miza imediată este să vândă la timp, fără ca lunile de muncă să se transforme într-o pierdere.
Surse: Adevărul
