Mărturie de la fața locului! Un medic veterinar dezvăluie de ce au atacat-o câinii pe Ana Oros: 'Atacă pentru că încearcă să-și protejeze ceva. În cazul de față, câțiva pui și o sursă de hrană - un cadavru de măgar'

Medicul veterinar Ovidiu Roșu spune pe pagina de socializare că în ultimele zile a participat, ca voluntar, la acțiunea de capturare a câinilor care au ucis-o pe Ana Oros Daraban, în zona Lacul Morii.

Ovidiu Roșu dezvăluie că Ana Oros a fost atacată de mai mulți câini care își protejau „câțiva pui și o sursă de hrană - un cadavru de măgar”.

Mai mult, medicul mărturisește că acțiunea a fost coordonată în teren de către Cătălin Trănescu, directorul-adjunct al Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA), care este însărcinată în luna a opta.

„Acest mesaj este pentru iubitorii de animale

Da, ultimele zile au fost cumplite.

Un om a murit din cauza unui grup de câini în mijlocul unui câmp, iar o grămadă de alți oameni, în frunte cu mine, au alergat să prindă câinii respectivi.

În primele 2 zile de la nenorocire am alergat și coordonat peste 50 de oameni (ASPA București, Jandarmerie și Poliție), în ploaie, ger, nămol, canale, vegetație, boscheți, dărămături, gunoaie, de dimineață până în noapte, pe o suprafață pe care telefonul mi-a calculat că s-au acoperit la pas aproximativ 55 de kilometri.
Nu mi-am dorit asta. Am fost nevoit să fac asta.

Tehnic aș fi procedat total altfel la capturarea câinilor. În liniște, fără agitație, fără alți oameni, în maxim 2-3 persoane. Dar cum și-ar putea cineva imagina că așa ceva ar fi fost posibil, când zeci de televiziuni și organe ale statului erau prezente și disperate după “rezultate”.

Împreună cu alți doi colegi cu arme de tranchilizare am reușit să adormim în siguranță 7 câini din cei care credem că au atacat persoana respectivă. De la fiecare câine au fost prelevate probe de către Poliție și toți câinii s-au trezit și au fost transferați în adăpostul Bragadiru. Vii, neabrutizați, nevătămați! Asta vi-o garantez eu. Mai sunt de capturat câțiva, dar vor fi și ei capturați într-un final.

De ce am făcut tocmai eu asta, poate vă întrebați? De ce n-am stat bine-merci acasă, după deja o săptămână întreagă de alergat după câini în timpul mai multor campanii de sterilizări din țară?

De ce am riscat să-mi compromit “renumele” într-o asemenea nenorocire?

“Răspunsuri” la întrebările astea au început să curgă deja din toate părțile. Că m-am dat de partea aialaltă pentru bani, că fac jocurile murdare ASPA, că interese politice și alte chestii de care nici nu știam că m-aș putea agăța.

Mda… Aș vrea eu să pot trăi cu mine în miserupeală, intrigi și pentru bani. Ce-i drept mi-ar fi așa simplu și ușor în societatea pe care ne-am clădit-o.

Totuși, hai să vă spun de ce m-am băgat VOLUNTAR în nenorocirea asta.

Pentru că sâmbătă la ora 10, șeful adjunct ASPA, o femeie în luna a 8-a de sarcină, cu vocea tremurândă și sughițată, mi-a cerut ajutorul să răspundem pe cât putem la o nenorocire și ceea ce poate să compromită toată schimbarea în bine petrecută în ultimii ani cu animalele în București.

Pentru că din prisma naturii profesiei mele am fost alergat și mușcat de zeci de ori de grupuri de câini teritoriali și ȘTIU că nu e vina lor sau a celorlalți câini blânzi din țara asta care o să sufere de pe urma acestui incident.

Asta e natura câinilor care sunt nevoiți să supraviețuiască pe câmpuri. Nu atacă pentru că-și doresc să atace, atacă pentru că încearcă să-și protejeze ceva. În cazul de față câțiva pui și o sursă de hrană - un cadavru de măgar lăsat să putrezească și/sau să fie consumat. Nu cred că e vina omului mușcat, nici a animalelor care au mușcat. Cred că este o sumă nefericită de întâmplări groaznice, pe care, la un anumit nivel este aproape imposibil să le prevezi și opri.

Și pentru că am trăit intens și visceral experiența de la finalul lui 2013, când din cauza unui incident care a dus la moartea unui copil, la presiunea socială și mediatică enormă au fost luate politic decizii care au dus la moartea și chinul a zeci de mii de animale atât în București, cât și în toată țara.

Repet! Voluntar, voluntar m-am oferit să ajut. Fără niciun fel de remunerație sau cu promisiuni de creștere pe vreo scară socială. Doar cu riscul de a mă compromite profesional, în fața angajatorilor, colaboratorilor mei și a voastră, a celor care îmi urmăriți munca de ani.

Femeia gravidă în luna a 8-a de care vă spuneam, deși avea toate motivele legale, fizice și mentale să spună pas la “cumpăna” asta și doar să-și trimită prin telefon echipele la “hingherit”, cum făceau șefii ASPA pe vremuri, a fost cu noi tot timpul pe teren, în frig și ploaie, de dimineață până seara. Și-a coordonat echipa exemplar, a răspuns furtunii de întrebări a jurnaliștilor, colegilor de breaslă și șefilor.

Mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi putut fi gestionată mai uman, decent sau profesionist această situație de către altcineva.
Bravo Catalina ! Știu că mulți îți cer demisia în acest moment, dar mult mai important decât un job, este că acum ești în fața unuia din momentele ălea din viață în care se conturează cu adevărat caracterul unei persoane. Pentru cum reușești încă să te ții pe picioare, ai tot respectul meu.

În fine, chiar acum se întâmplă să fiu la o altă campanie de sterilizări unde am prins din teren vreo 20 de animale ce urmează să fie operate, iar colegii au operat deja peste 100 de animale cu și fără stăpân de la începutul zilei.

Lupta asta a noastră trebuie să continue. Sterilizarea câinilor și pisicilor cu și fără stăpân trebuie să fie prima și cea mai importantă armă cu care trebuie să luptăm pentru a preveni suferința, de orice fel ar fi ea”, povestește el.