Sfântul Dumitru este sărbătorit pe 26 octombrie, iar în calendarul popular ziua este cunoscută și drept Sâmedru. De această dată sunt legate interdicții transmise din generație în generație, de la folosirea pieptănului până la semănatul usturoiului. Sunt superstiții și obiceiuri locale, nu reguli noi introduse pentru anul 2026.
Sărbătoarea îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. În tradiția românească, el este asociat cu păstorii și cu apropierea iernii. Alături de Sfântul Gheorghe, marchează două repere ale anului pastoral: începutul perioadei calde și încheierea ei, odată cu pregătirile pentru frig.
De ce nu se folosește pieptănul
Una dintre interdicțiile populare cel mai des consemnate este evitarea pieptănatului în ziua de Sfântul Dumitru. În credințele strânse de etnografi, gestul era asociat cu primejdia lupilor. În alte relatări despre tradițiile locale, folosirea pieptănului era considerată aducătoare de necazuri pentru gospodărie.
Obiceiul trebuie înțeles în lumea satului de odinioară, unde protejarea animalelor avea un loc important în viața comunității. Aceeași sărbătoare cuprindea practici legate de oi și de cai. O credință consemnată pentru această zi era tunderea coamei cailor tineri, în speranța că vor avea păr frumos.
Interdicția pieptănatului apare în descrierile folclorice ca parte a superstițiilor, nu ca fapt demonstrat despre sănătate sau despre animale. Respectarea ori încălcarea ei nu poate fi prezentată drept o cauză verificată a norocului sau a nenorocului. Sensul obiceiului rămâne unul cultural, transmis prin datină.
Usturoiul și hotarul pus lucrărilor de toamnă
O altă credință spune că usturoiul trebuie semănat înainte de Sfântul Dumitru. În Bucovina, semănatul după această dată era asociat cu pagube în anul următor. Culegerile de tradiții păstrează mai multe variante ale interdicției, unele însoțite de avertismente mult mai severe, caracteristice folclorului vechi.
Existența acestor variante arată că nu este vorba despre un regulament identic în toate localitățile. Obiceiul apare în cadrul tradițiilor despre încheierea toamnei și despre trecerea către sezonul rece. Pentru cititorul de astăzi, el descrie o credință populară, nu înlocuiește recomandările agricole adaptate vremii și terenului.
Ziua în care se încheiau socotelile
Sâmedru era cunoscut și ca zi a soroacelor. În comunitățile pastorale, era momentul socotelilor pentru înțelegerile făcute la Sângiorz, primăvara. Tocmelile pentru slujbe și închirieri se legau astfel de calendarul muncilor și de perioada petrecută cu animalele la pășunat, nu doar de succesiunea lunilor.
Tradiția cerea achitarea datoriilor, chiriilor și împrumuturilor făcute în ultimele șase luni. Neplata era însoțită, în superstiția populară, de teama unor lipsuri în anul următor. Această semnificație istorică nu schimbă termenele contractelor actuale: obligațiile de astăzi se raportează la înțelegerile și regulile aplicabile fiecăruia.
Focul lui Sâmedru, obiceiul din ajun
În ajunul sărbătorii se păstrează tradiția Focului lui Sâmedru. Focuri ritualice sunt descrise în localități din Argeș, Dâmbovița, Brașov și Bacău, între alte zone. În credința populară, flăcările aveau rolul de a alunga spiritele rele și de a aduce belșug în anul agricol următor.
Relatările despre obicei descriu copiii și tinerii adunați în jurul focului, dar și împărțirea unor daruri. Covrigii, merele, nucile, strugurii și prunele uscate apar între alimentele oferite participanților. Aceste practici țin de comunitate și de simbolistica recoltei, fiind păstrate în forme diferite de la o localitate la alta.
Pomenirea celor adormiți face, la rândul ei, parte din obiceiurile zilei. Sunt duse la biserică alimente oferite apoi de pomană, iar în unele descrieri apar coliva de Sâmedru și colacii în formă de cruce. Sărbătoarea reunește astfel cinstirea religioasă și tradiții populare mai vechi.
Cum încercau păstorii să afle vremea iernii
O superstiție pastorală descrie așezarea cojocului în mijlocul oilor. Dacă pe el se culca o oaie neagră, se credea că iarna va fi blândă. Dacă se așeza una albă, semnul era interpretat ca vestitor al unei ierni grele. Culoarea animalului devenea astfel parte a ritualului.
Alte credințe urmăreau direcția în care pornea prima oaie sau vremea din ziua sărbătorii. Variantele nu coincid întotdeauna: unele leagă vremea aspră de o iarnă bună, altele urmăresc luna și norii. Sunt încercări tradiționale de a interpreta natura, nu prognoze meteorologice pentru iarna care urmează după 26 octombrie 2026.
Surse: https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/obiceiuri-si-traditii-de-sfantul-dumitru-2397317.html; https://www.stiripesurse.ro/sfantul-dumitru-izvoratorul-de-mir-traditii-obiceiuri-si-superstitii-ce-nu-ai-voie-sa-faci-primejdii-si-ghinion_3824624; https://stirileprotv.ro/divers/sfantul-dumitru-izvoratorul-de-mir-superstitii-si-traditii-ce-nu-se-face-pe-26-octombrie.html
