sursa foto:  Facebook

STENOGRAME: Dan Adamescu – ‘răzbunat sau ucis’ de propriul fiu?

„Nu pot trece peste moartea tatălui meu”, declara recent într-un interviu Alexander, dramaturgul fără operă, fiul miliardarului decedat în ianuarie 2017. De ce? Pentru că, așa cum afirma în interviul difuzat de Antena 1 în seara înmormântării acestuia: „Statul român cu diversele lui instituții s-au aruncat pe tatăl meu și l-au asasinat. E foarte simplu.” Și concluzionează ritos în cea mai recentă scrisoare-deschisă: „România nu vrea să se judece, vrea să omoare adversarul”.

Putem bănui că, în lipsa propriei inspirații, a îmbrăcat colanții lui Hamlet și asemeni depresivului prinț al Danemarcei, exilat ca și el la Londra, întoarce pe toate fețele împrejurările ce au condus la tristul sfârșit al tatălui său. Și încearcă să acrediteze ideea că, la fel ca în prima scenă a piesei lui Shakespeare, fantoma lui Dan Adamescu îl bântuie și îl împinge să-i răzbune moartea: „Cât de crud și de perfid să mai fi (sic) ca să continui această mascaradă? De ce trebuie să fiu arestat? De însăși frica de justiție adevărată. Tatăl meu este exemplul cel mai elocvent că nu se face justiție în România în acest moment. Până când nu se va schimba acest lucru, o să mă lupt pentru a se afla adevărul despre situația din România.”

Vom folosi paralela cu piesa lui Shakespeare, pentru a da o altă interpretare a evenimentelor ce au culminat cu decesul lui Dan Adamescu decât cea livrată de cel ce pozează în campionul apărării drepturilor omului și al denunțării pretinselor abuzuri ale Statului român. O interpretare ce poate avea valoarea unui test poligraf pentru a scoate la lumină ceea ce Alexander încearcă zadarnic să ascundă de el însuși: propria responsabilitate în privința destinului tragic al tatălui său.

Fără pretenția de a prezenta altceva decât o înșiruire de date, documente și stenograme, vă vom spune trista poveste a unui tată care și-a iubit atât de mult fiul, încât s-a sacrificat pentru ca acesta să nu dea socoteală pentru greșelile sale.

Iată, pe scurt, subiectele dezvoltate și documentate în acest articol, ce-și propune demontarea câtorva știri false pe care le propagă Alexander Adamescu cu ajutorul unei armate de troli:

  • chiar dacă vrea să pară un investitor străin profesionist, a fost un student de nota 5 și a falimentat multe dintre companiile pe care le-a condus,
  • Alexander fuge de procurori ca dracul de tămâie nu fiindcă aceștia ar fi comis abuzuri față de el, ci pentru că dețin probe convingătoare (de tipul stenogramelor pe care le prezentăm), pe baza cărora condamnarea pentru dare de mită este inevitabilă,
  • vreme de doi ani și-a agravat singur situația, ascunzându-se la Monaco și Londra în loc să-și dovedească nevinovăția în fața instanțelor române, documentul pe care îl prezentăm anulându-i încercarea recentă de a dovedi că ar fi plecat din țară încă din 2012,
  • a deviat spre propriile interese campania de presă inițiată de tatăl său, folosind imaginea și situația acestuia doar pentru a crește impactul emoțional al propriei apărări,
  • fiind prea speriat și concentrat doar pe propria salvare, l-a abandonat pe Dan Adamescu, neajutându-l să evite încarcerarea și suferințele morale și fizice din ultimele luni de viață.

Pornind de la o întrebare rămasă până acum fără răspuns: De ce nu a fugit din țară Dan Adamescu în august 2015, când a plecat la Viena pentru a-și pregăti operația la genunchi?, prezentăm în premieră informații senzaționale, dezvăluite de persoane din anturajul său, ce aruncă o lumină asupra caracterului lui Alexander. Căci a avut în vârful pixului salvarea tatălui, dar s-a zgârcit și nu i-a plătit pe cei care l-ar fi putut ajuta pe Dan Adamescu să plece din țară, așa cum au făcut-o Sebastian Ghiță sau Puiu Popoviciu.

Motiv pentru care Alexander mărturisește în ultimul interviu publicat de Evenimentul Zilei: „Mereu îmi reproșez că n-am luptat destul pentru el, că nu l-am putut salva din ghearele acestui sistem perfid. Nu pot să trec peste moartea lui. Am pierdut ființa care a fost ancoră în viața mea. Mă gândesc la el în fiecare zi.”

Henry Fuseli – Hamlet, Gertrude și fantoma tatălui. Sursa: Wikimedia

Actul I – Greșelile tinereții

La fel ca Hamlet, Alexander și-a făcut educația în Germania și, deși susține că ar fi fost un student eminent al Universității Humbold, în 2003 a luat doar nota 1,3 la examenul de licență în Economie, iar în 2004 nota 1,0 la examenul de licență în Matematică. Aceste note nu înseamnă „FOARTE BINE”, așa cum pretinde el de obicei, ci doar „PERFORMANȚĂ MINIMĂ” — echivalentul notei 5 în România.

Sursa. Universitatea Humbold

Și singura sa contribuție de pe situl Universității Humbold este un articol despre cât de frumos este să mergi în excursie la Paris, în cadrul schimburilor de studenți.

Venit în România, tatăl său l-a plasat la conducerea unei noi achiziții, Flamingo SA, o bine-cunoscută firmă de comerț IT pe care Alexander a falimentat-o în câteva luni.

Vrând să-l pregătească pentru a putea conduce imperiul pe care îl crease, Dan Adamescu l-a numit șef peste grupul de companii de construcții Baumeister SA, ce funcționa de mai bine de 15 ani și era pe profit.

Neonorând obligațiile asumate față de furnizori și subcontractori, așa cum am prezentat într-un episod anterior, Alexander a determinat crearea un adevărat front comun al celor păgubiți care, la începutul anului 2013 au obținut intrarea în insolvență și pierderea controlului asupra companiei.

Era prea mult chiar și pentru un tată iubitor, astfel că i-a cerut să recupereze măcar cele 39 milioane RON (circa 6,5 milioane EUR) rămase în conturile uneia dintre companiile din grup.

Actul II – Soluția imorală de salvare a situației

În piesa lui Shakespeare, Hamlet a fost sfătuit (prost) de doi prieteni: Rosencrantz și Guildenstern. Aceștia s-au aliat mai apoi cu inamicul său, regele Claudius, și au făcut aranjamentele pentru ca Hamlet să fie executat în timpul exilului la Londra.

Și în povestea lui Alexander intervin două personaje similare: Daniel Onuțe și Elena Daniela Firestein. Primul era administratorul Baumeister SA și, în același timp, jurist-consult al multor firme deținute de The Nova Group Investments (TNG) România, holdingul lui Dan Adamescu. A doua era directoarea financiară a TNG România, persoana care semna toate ordinele de plată către furnizori. Ambii au fost martori-cheie în procesul ce a condus la condamnarea judecătorilor șpăgari de la Secția a VII-a Civilă de la Tribunalul București, Alexander acuzându-i constant că au făcut o convenție cu procurorii pentru a se salva.

Potrivit dovezilor din dosar, Onuțe i-a sugerat lui Alexander cumpărarea unor sentințe favorabile de la Elena Roventa (contra a 5.000 EUR) și Ion Stanciu (ceva mai scump, 15.000 EUR). Alexander s-a întâlnit în mod repetat cu Daniel Onuțe și Daniela Firestein de-a lungul anului 2013. Prezentăm în premieră lista întâlnirilor grupului celor trei:

  • 17.01.2013 ora 15:00 la sediul NOVA GROUP și 16:30 la sediul ASTRA,
  • 13.02.2013 ora 15:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 22.03.2013 ora 10:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 22.04.2013 ora 12:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 10.06.2013 ora 16:00 întâlnire cu Daniel Onuțe și la ora 17:00 întâlnire cu Daniela Firestein, la sediul NOVA GROUP,
  • 05.08.2013 ora 10:30 întâlnire cu Daniela Firestein și la ora 13:00 întâlnire cu Daniel Onuțe la sediul NOVA GROUP,
  • 09.09.2013 ora 13:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 11.10.2013 ora 17:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 18.11.2013 ora 12:00 la sediul NOVA GROUP,
  • 19.11.2013 ora 12:00 la sediul NOVA GROUP.

Comparativ, Dan Adamescu s-a întâlnit cu Daniel Onuțe și Daniela Firestein doar de 3 ori:

  • 31.10.2013 ora 11:00 sau 13:00 la sediul ASTRA,
  • 07.11.2013 ora 17:30 la sediul ASTRA,
  • 06.12.2013 ora 15:00 la sediul ASTRA.

Pentru a clarifica rolul jucat de tată și fiu, iată un fragment din declarația Danielei Firestein:

„La jumătatea anului 2012 am fost invitată la o discuţie de către Adamescu Alexander şi Daniel Onuţe, la sediul NOVA GROUP din Magazinul Unirea în biroul celui dintâi, ocazie cu care mi s-a spus că trebuie plătite onorarii către un avocat pe care mi-l va indica Onuţe Daniel, recomandându-mi-se să accept plata acestora.

De asemenea, mi s-a sugerat că aceste onorarii vor ajuta în procesul de insolvenţă al SC BAUMEISTER SA. Nu mi s-a precizat un anumit cuantum ci, doar, că urmează să vorbesc cu Onuţe Daniel despre acest lucru, care îmi va da toate datele necesare. Am dedus că este vorba, de fapt, despre nişte sume de bani care urmează a fi date judecătorilor care judecau dosarul privind SC BAUMEISTER SA şi ACTIV CONSTRUCŢII INDUSTRIALE, lucru care mi-a fost confirmat ulterior de către Onuţe Daniel.

Am aflat tot de la Onuţe Daniel că, anterior dialogului pe care l-am avut cu el şi cu Alexander Adamescu, ei doi deja vorbiseră şi se înţeleseseră cu privire la acceptarea sumelor pe care trebuia să le achite avocatului. La câteva săptămâni de la evenimentele descrise, am început să primesc indicaţii de la Onuţe Daniel cu privire la plata unor onorarii către avocatul George Dumitru, despre care Onuţe Daniel mi-a spus că se va ocupa de „problema” dosarului de insolvenţă al SC BAUMEISTER SA. (…)

Cred că prin luna decembrie a anului 2013 m-am întâlnit cu Dan Grigore Adamescu şi cu Onuţe Daniel, la sediul SC ASIGURARE REASIGURARE ASTRA SA, unde Onuţe Daniel i-a spus domnului Adamescu Dan Grigore că mai are nevoie de o sumă de bani pentru rezolvarea „problemei” dosarului de insolvenţă. Cu prilejul acelei discuţii, s-a stabilit ca eu să plătesc din conturile uneia dintre societăţi suma care îmi va fi solicitată de către Onuţe Daniel. În consecinţă, în baza unui contract de asistenţă juridică, încheiat cu avocatul George Dumitru şi, în urma emiterii unei facturi, am plătit o sumă pe care o aproximez la 100.000 de lei.”

Deci:

  • cel care s-a implicat de la bun început pare să fi fost Alexander Adamescu, în biroul său de la Nova Group fiind stabilit circuitul de scoatere a banilor necesari mituirii judecătorilor,
  • tot Alexander pare să fi fost cel care pare să fi coordonat operațiunea de-a lungul anului 2013, când încă se afla în România, existând o corelare perfectă între datele întâlnirilor cu cei doi și transferurile de bani către judecători,
  • tatăl său, Dan Adamescu, a intervenit târziu și, așa cum vom vedea, a făcut-o pentru a determina soluționarea situației ce părea scăpată de sub control de către fiu.

 Actul III – Moartea primei victime

Primul personaj pe care îl sacrifică Shakespeare este Polonius, șambelanul Danemarcei și consilierul reginei. Acesta este ucis de către Hamlet pe când este ascuns în spatele unei draperii, fiind confundat cu regele Claudius.

În povestea noastră, locul său este luat de către avocatul George Dumitru, cel prin intermediul căruia au fost scoși din firmă banii pentru mită. Pe 19 mai 2014, acesta a furnizat procurorilor DNA documentele bancare ce le-au permis să demonstreze circuitul banilor, iar apoi s-a sinucis la metrou. La dosarul cu 37 de volume pe baza căruia a fost condamnat Dan Adamescu este atașată doar prima declarație a lui George Dumitru, lipsind cea pe care a semnat-o cu 40 de minute înainte să moară.

S-a speculat mult în legătură cu motivele care l-au putut determina să se sinucidă, precum și cu conținutul celei de-a doua declarații. De asemenea, s-a vorbit și despre ce s-a petrecut în seara zilei de 18 mai 2014, când avocatul a stat ore în șir de vorbă cu un grup de bărbați veniți cu aceeași mașină. Colegii de la luju.ro au mers până la sugerarea unor eventuale presiuni făcute asupra acestuia, pentru a-l determina să-și formuleze declarația în conformitate cu interesele cuiva.

Dar cine ar fi putut face așa ceva?

Pe 15 mai 2014 au fost audiați atât avocatul George Dumitru, cât și Daniel Onuțe și Daniela Firestein. Aceasta din urmă și-a anunțat șefii, pe Dan și Alexander Adamescu în legătură cu audierea și, în ziua fatidică de 19 mai 2014 l-a avertizat pe „Über-Chef” (cum îi spuneau colaboratorii lui Dan Adamescu) de faptul că a fost invitată din nou, la ora 10, la DNA. Imediat, Seniorul s-a activat și a organizat două elemente:

  • asigurarea transportului martorei la DNA cu o mașină pusă la dispoziție de el,
  • însoțirea ei de către un avocat ales de Dan Adamescu, Viorel Pascu, o persoană în care el avea încredere.

Dovada? Stenograma discuției pe care a purtat-o cu Daniela Firestein începând cu ora 9:33:54:

„DAN ADAMESCU: Uite, n-am reușit să ajung la băiatul ăla care ți-am spus eu, la…

DANIELA Firestein: Da.

DAN ADAMESCU: ... Budușan (Ovidiu n.n.), însă iei acum o mașină…

DANIELA Firestein: Da.

DAN ADAMESCU: … de-a noastră și te duci la domnul Pascu acasă.

DANIELA Firestein: Da.

DAN ADAMESCU: Băieții trebuie să știe. Tu știi. Știu băieții unde este.

DANIELA Firestein: Da.

DAN ADAMESCU: Da. Bine. Nu știu dacă e bine să apari în mașina aia, da‘ el vine și te ia, ca să rezolv… O să vedem, organizez eu tot. Bine.”

Dându-și seama că nu este bine să se observe că martora vine cu una dintre mașinile firmei, căci astfel se poate crea impresia că a făcut presiuni asupra acesteia, a discutat apoi în mod repetat cu un angajat, numit Dorel, pe care l-a certat pentru că nu a înțeles că el nu trebuia să apară la DNA cu un autovehicul aparținând societăților controlate de Dan Adamescu:

„DAN ADAMESCU: Bă cretinilor, ce dracu‘ ați făcut, mă?

DOREL: Domnul Adamescu, aștept să vină, că dacă știam…

DAN ADAMESCU: Păi da ți-am spus, nu poți să mergi tu acolo? În capul tău nu ai atâta minte? Ți-am spus clar: vă duceți acolo și comandați să vină băiatul la… la domnul Pascu.

DOREL: Păi da, dar e pe drum și e aglomerat. Vă dați seama, acum nu pot s-o las pe Dana…

DAN ADAMESCU: Trebuia să spui acum o oră, măi dobitocule, nu acum. Tu nu poți să pleci de acolo!”

Prin aceste acțiuni, Dan Adamescu a încercat să afle detalii despre ce și cât știu anchetatorii, precum și să pună presiune pe martoră, astfel încât să fie atentă la ce declară, fiind însoțită de un avocat impus de patron, nu unul ales de către ea.

Pe 21 mai 2014, procurorii DNA au percheziționat unele dintre companiile lui Dan Adamescu, iar acesta a sunat-o pe martoră la ora 20:56:34, pentru a se interesa în legătură cu documentele ridicate de DNA, astfel încât să-și poată pregăti declarațiile de a doua zi. Și a aflat de la aceasta despre mijloacele folosite de procurori pentru obținerea de probe: „Sunt inclusiv în Sala de Consiliu… sunt apa… aparaturi”.

Dan Adamescu a revenit cu un telefon la ora 22:46:17, când i-a cerut informații referitoare la tot ce știa despre Daniel Onuțe și avocatul George Dumitru. Din discuție, a descoperit cum putea să-și formuleze apărarea, aplicând regula „mortul e de vină”. Mai concret: a decis să susțină că, având nevoie de bani, avocatul ar fi procedat din proprie inițiativă la mituirea judecătorilor, pentru a putea încasa onorariul de succes. În felul acesta, atât tatăl, cât și fiul puteau scăpa basma curată, beneficiind însă de efectele sentințelor strâmbe date în favoarea lor.

Ținând cont de toate aceste detalii, cine credeți că i-a trimis pe bărbații cu care a conversat avocatul George Dumitru, foarte agitat, până după miezul nopții de 18 mai 2014? Și ale cui interese ar fi trebuit să le apere acesta, chiar cu prețul vieții?

Pe data de 22 mai 2014 Dan Adamescu s-a prezentat la ora 10 la DNA, unde i-a fost comunicată calitatea de suspect, a fost consemnată declarația sa de nerecunoaștere a vreunei implicări în darea de mită și explicația referitoare la un pretins complot al celor trei (Onuțe, Firestein și George Dumitru) vizând delapidarea sumei de circa 200.000 lei din conturile grupului de firme Baumeister. Și, spre mirarea multora, nu a fost reținut, ci lăsat liber până pe 5 iunie 2014, cu toate că în cazul mituirii unor judecători de obicei procurorii DNA solicită de la bun început reținerea și arestarea suspecților. Ceea ce a lăsat loc unor speculații, referitoare la negocieri pe care Dan Adamescu le-ar fi purtat, pentru a-și asigura libertatea.

Dar unde este Juniorul în toată povestea asta, veți întreba. Ei bine, tocmai Alexander Adamescu a fost subiectul negocierilor, după cum ne-au dezvăluit în exclusivitate surse bine informate. Împotriva lui existau dovezi încă mai clare și concludente decât împotriva tatălui, provenind din declarații de martori, înregistrări ambientale, documente etc., astfel că dacă ar fi compărut în fața instanței, condamnarea sa ar fi fost aproape certă.

La fel cum Hamlet, după uciderea lui Polonius, a fost exilat la Londra, și cazul lui Alexander a fost disjuns de cele ale tatălui și judecătorilor corupți, pe motiv că nu se află în țară și nu i se poate aduce la cunoștință calitatea de suspect, așa cum prevede Codul de Procedură Penală. Iar el era deja plecat din țară, făcând naveta între Monaco și Londra și făcând bani prin videochat, așa cum am relatat într-un articol anterior.

În schimb, Dan Adamescu s-a amăgit cu ideea că dovezile circumstanțiale care îl încriminau nu vor fi suficiente pentru a conduce la o condamnare, uitând că în acest caz există un element evident pentru oricine: era singurul beneficiar al sentințelor favorabile cumpărate cu 20.000 EUR. Iar principiul de drept „cui podest” (cui îi folosește fapta) este unul cu valabilitate din timpul romanilor.

Actul IV – A fi sau a nu fi fugar

În încercarea disperată de a se salva, Alexander Adamescu încearcă să acrediteze ideea că a părăsit România încă din 2012, astfel că nu ar fi putut fi implicat în cumpărarea bunăvoinței judecătorilor, petrecută de-a lungul anului 2013. Și a mers până la publicarea în Evenimentul Zilei a unei scrisori de la compania de electricitate care îl invită să prelungească contractul din noua sa locuință.

Numai că, surpriză! Adresa trecută pe acea scrisoare nu este cea la care stă în arest la domiciliu în prezent! Deci documentul respectiv nu dovedește nimic, așa cum se observă din compararea sa cu sentința de arestare din 14.06.2016!

Foarte important este și răspunsul la întrebarea: este sau nu este fugar Alexander Adamescu? Pentru că Mandatul European de Arestare emis pe numele său pe 25 mai 2016 are la bază suspiciunea rezonabilă că vreme de doi ani s-ar fi sustras urmăririi penale. Și, așa cum se străduiesc avocații lui să demonstreze, acest lucru nu ar fi adevărat.

Dovada, publicată tot în Evenimentul Zilei, ar fi o scrisoare trimisă Scotland Yard de către casa de avocatură Kingsley Napley pe 1 septembrie 2014, prin care poliția britanică este informată despre disponibilitatea lui Alexander Adamescu de a coopera cu justiția (tot britanică) în cazul în care s-ar emite un Mandat European de Arestare pe numele său.

Desigur, se pot pune mai multe întrebări:

  • De ce nu s-a adresat direct DNA sau poliției române, fiindcă acestea sunt instituțiile care instrumentează cercetările penale în cazul său? Știa foarte bine de la tatăl său că rechizitoriul DNA conținea referirea la suspecții „Dan-Grigore Adamescu și Alexander Bogdan Adamescu”, deci că este la rândul său vizat de ancheta penală.
  • De ce nu s-a adresat Ambasadei României de la Londra, pentru a-și indica adresa de reședință și a se pune astfel la dispoziția unei eventuale comisii rogatorii?
  • Dacă ar fi vorba despre o intenție reală de cooperare cu justiția, de ce scrisoarea avocaților britanici nu conține niciun fel de date suplimentare de identificare a persoanei, ci doar numele Alexander Adamescu (și acela incomplet)?

În perioada mai 2014 – mai 2016, DNA a încercat în mod repetat să-l contacteze pentru o audiere în care să-i fie comunicate acuzațiile și calitatea de inculpat. Secretara de la ASTRA Asigurări a primit pe email informația cu privire la prima citație de la DNA, pe adresa cabinet@astrasig.ro. Iată cum descrie ea această situație:

„În continuare, după ce am recepţionat citaţia în discuţie, am luat legătura în prealabil telefonic cu Adamescu Bogdan Alexander, căruia i-am adus la cunoştinţă de faptul că a fost citat de DNA, indicându-i data la care urmează să fie prezent. Declar că Adamescu Bogdan Alexander mi-a spus că doreşte să fie citat la adresa sa de reşedinţă din Monaco, motiv pentru care l-am informat în continuare pe lucrătorul de poliţie de la care primisem citaţia”.

Ulterior, poliția română a contactat poliția monegască pentru a-i solicita sprijinul în vederea înștiințării lui Alexander Adamescu în legătură cu citațiile emise de DNA. Prima surpriză a fost informația că din data de 2 aprilie 2015 lui Alexander i-a fost anulat permisul de ședere în Monaco, deci nu mai putea locui legal la adresa pe care le-a indicat-o polițiștilor români. De asemenea, numerele de telefon pe care le-a oferit secretara erau greșite, conținând o cifră suplimentară după codul de țară, astfel că apelurile generau mereu mesajul „Număr inexistent”.

Totuși, pe 6 ianuarie 2016 un polițist din Monaco a reușit să-l contacteze telefonic pe Alexander și l-a informat de faptul că există o citație pe numele lui și că trebuie să se deplaseze la București pentru a da declarații în fața procurorilor DNA. După ce inițial și-a confirmat identitatea, atunci când a aflat motivul convorbirii, Alexander a închis telefonul și a redirecționat apelurile spre un robot telefonic. Iar la descinderea pe care au făcut-o a doua zi, polițiștii monegasci au găsit apartamentul gol, deoarece Alexander plecase deja spre Londra, cu o succesiune de zboruri low-cost menite să facă să i se piardă urma.

Ulterior, s-a încercat contactarea lui la locuința de la Londra, cea închiriată cu peste 75.000 lire sterline/an din banii asiguraților de la ASTRA, așa cum am prezentat într-un episod anterior. Numai că Alexander plecase și de aici, fără a-și indica noua sa adresă.

În aceste condiții, judecătoarea Mariana Ghena de la Înalta Curte de Casație și Justiție (actuala președintă a CSM) a concluzionat în încheierea din 26 mai 2016:

„Rezultă clar că inculpatul se sustrage de la urmărirea penală, neprezentându-se la organele de urmărire penală, deşi are cunoştinţă de acuzaţiile ce i se aduc, nemailocuind la domiciliul unde poate fi citat şi evitând cu grijă să fie contactat telefonic sau în vreun alt fel. Simptomatic pentru atitudinea inculpatului este şi faptul că, întrebat unde se află inculpatul, apărătorul ales al acestuia a răspuns că nu ştie, cum, de altfel, nimeni nu ştie unde se află inculpatul în acest moment“

Vă lăsăm pe dumneavoastră să decideți dacă această concluzie este susținută de fapte, sau, așa cum pretinde Alexander, el nu a fugit niciodată de DNA și și-a dorit mereu să coopereze cu procurorul DNA Adrian George Matei, dar acesta l-a refuzat!

Actul V – Destinul tragic al unui tată părăsit

În timp ce fiul se ascundea prin Europa, tatăl a trăit calvarul în România. A fost arestat preventiv între 6 iunie și 29 august 2014, apoi a fost plasat în arest la domiciliu și pe 2 februarie 2015 a fost condamnat, în primă instanță, la 4 ani și 4 luni de închisoare pentru cele două infracțiuni de dare de mită.

În perioada 16-23 august 2015, cu toate că se afla sub control judiciar, a părăsit România, mergând la Viena pentru investigații medicale și pregătirea unei operații la genunchi.

Apelul a fost judecat de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a confirmat sentința inițială pe data de 27 mai 2016, zi în care Dan Adamescu a fost încarcerat la Penitenciarul Rahova.

A fost transferat la Spitalul Floreasca pe 13 septembrie 2016, pentru a i se trata un furuncul inghinal, iar apoi la Spitalul „Maria Ponderas” pe 26 septembrie 2016, pentru a face o operație la genunchiul drept. A rămas internat aici până în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2017, când a murit într-o rezervă dintr-o clinică de lux, nu în închisoare și refuzându-i-se tratamentul medical, așa cum pretinde Alexander Adamescu.

Dincolo de aceste date se ascunde însă lupta disperată pe care a dus-o Dan Adamescu pentru a evita condamnarea și încarcerarea. O luptă în care ar fi avut nevoie de sprijin și resurse financiare pe care fiul său i le-a oferit foarte limitat și adesea prea târziu. Vom prezenta în premieră detalii inedite din această ultimă perioadă a vieții magnatului, pe baza informațiilor provenind de la persoane apropiate de acesta, ce vor să-și păstreze anonimatul.

Inspirat de demersurile lui Dinu Patriciu de evitare a condamnării de către justiția română, în anul 2014 Dan Adamescu a angajat compania de lobby Quorvis MSL pentru a promova ideea că procesul său este unul politic și că ar trebui protejat de către Congresul Statelor Unite. A plătit, în nume personal, 130.000 USD, urmând ca 5 persoane (printre care și Ayal Frank, asistentul unui congresman republican) să răspândească ideea că ar fi vorba despre un deținut politic.

Efectele nu au fost cele scontate, astfel că în anul 2015 a mai plătit doar mici sume, reprezentând probabil cheltuieli de protocol.

De aceea, în martie 2015, puțin după condamnarea în prima instanță, s-a reorientat: în locul unui lobby internațional, i s-a propus un alt tip de lobby realizat la nivelul DNA de către agenți de influență israelieni. Obiectivul era „convingerea DNA să retragă acuzațiile aduse clientului, răsturnând astfel verdictul de vinovăție pe motiv că a fost dat pe baza unei cercetări penale motivate politic, cu încălcarea drepturilor omului pe care le are clientul și fără probe”. Mijlocul de realizare era „stabilirea de contacte în DNA și alte agenții din România implicate, încercarea de a negocia renunțarea la acuzațiile la adresa clientului”, prin obținerea de informații sensibile menite să-i determine pe cei implicați „să negocieze cu investigatorii și să-i convingă să renunțe la acuzațiile la adresa clientului”. Imediat după publicarea acestor informații, ele au fost negate vehement de către ofițerul PR al lui Alexander Adamescu. Numai că:

  • noțiunile: motivație politică, lipsă de probe, încălcarea drepturilor omului, sunt argumentele prezente în toate comunicatele de presă și documentele promovate de Dan și Alexander Adamescu,
  • soluția abordată (obținerea de influență prin presiune sau persuasiune) este una predilectă lor, ne spun surse bine informate din anturajul lor,
  • mai multe plăți de câte 85.000 lire sterline au fost efectuate de la Londra, ele reprezentând cheltuielile lunare legate de derularea contractului.

Un eveniment esențial a fost deplasarea la Viena, în perioada 16-23 august 2015, în vederea efectuării unor investigații medicale. Chiar dacă mulți au crezut că Dan Adamescu va proceda precum Omar Hayssam, folosind acest prilej pentru a fugi din țară, totuși el s-a întors. De ce a făcut-o? Pentru că și-a dorit să-și apere cei doi copii: compania ASTRA Asigurări și pe Alexander, lucru pe care nu-l putea face decât din țară, ne spun apropiații săi.

Dar și pentru că la Viena a avut o întâlnire în care Dan Adamescu a primit:

  • raportul primelor luni de acțiune a agenților de influență (dezamăgitor), precum și
  • o nouă ofertă în contul primei de succes de 600.000 lire sterline.

Surse bine informate din anturajul său vorbesc despre promisiunea de a-l extrage din România oricând decidea că a venit momentul. Acest lucru i-a dat siguranța că, în calitate de jucător înrăit de poker, va putea îndrepta situația în favoarea sa, având și o plasă de siguranță în caz de urgență.

Pasul următor a fost, tot după modelului lui Dinu Patriciu, inițierea procesului de arbitraj de la Tribunalul Internațional ICSID de la Washington, despre care am relatat într-un episod anterior. Pe data de 15 decembrie 2015, celebra firmă de avocatură Hogan Lovells a transmis o scrisoare Președintelui și Primului Ministru al României, prin care informa Statul român de existența unui litigiu legat de falimentul ASTRA Asigurări și cerea consultări în vederea soluționării pe cale amiabilă. Demersul a fost inițiat însă cu scopul de a obține un Ordin procedural ICSID care să suspende punerea în aplicare a sentinței de condamnare la închisoare a lui Dan Adamescu, pe motiv că acesta trebuie lăsat să-și pregătească prezentarea cazului la Tribunalul de Arbitraj Internațional.

Răspunsul României a venit prin scrisoarea Ministerului Finanțelor nr. 286438/13.04.2016, prin care s-a respins ideea existenței unui litigiu și s-au detaliat modalitățile în care ASTRA Asigurări ar fi încălcat legislația în vigoare.

Între timp, însă, procurorii DNA au fost avertizați despre intenția lui Dan Adamescu de a fugi din țară în cazul în care ar fi fost condamnat definitiv. De aceea, pe 3 martie 2016 au solicitat instituirea unei cauțiuni-record, de 40 milioane RON, pentru a-i permite să rămână sub control judiciar și să nu fie din nou arestat în dosarul falimentării ASTRA Asigurări. Iar ulterior, pe 25 martie 2016, au instituit sechestru asigurător pe acțiunile deținute de Dan și Alexander Adamescu la trei companii principale, până la concurența sumei de 857 milioane RON.

Măsura părea exagerată și lipsită de sens în acel moment, dar s-a dovedit eficientă: a redus la minim sumele de care putea dispune Dan Adamescu. În schimb, l-a lăsat la cheremul fiului care, din poziția de secretar al TNG BV Olanda, putea acum prelua controlul asupra banilor aflați în conturile off-shore.

În paralel, Alexander a deturnat în favoarea lui și campania de presă declanșată inițial pentru apărarea tatălui, dar pe care a folosit-o pentru a se apăra de efectele Mandatului European de Arestare. Statistic vorbind, analiza pe text aplicată articolelor și studiilor prezentate pe site-ul oficial de sprijinire a cauzei lui se distribuie astfel:

  • în 2016 au fost publicate 46 de articole, 14,6% din conținutul lor fiind legat de situația lui Dan Adamescu, 38,1% din conținut punând în discuție dreptul suveran al României de a emite Mandate Europene de Arestare și restul de 47,3% prezentând punctele de vedere și situația lui Alexander Adamescu,
  • în primele 7 luni ale anului 2017 au fost publicate deja 52 de articole, 12,1% din conținutul lor fiind dedicat morții lui Dan Adamescu, 31,7% din conținut negând legalitatea Mandatelor Europene de Arestare emise de România, iar 56,2% din text citează, dezvoltă și justifică punctele de vedere ale lui Alexander Adamescu,

Interesant este faptul că în ciuda acestei ofensive mediatice, purtată inclusiv în rubricile de opinii ale cititorilor din The Times, The Guardian, Forbes sau New York Times, în șapte luni au fost strânse doar 960 de semnături în sprijinul unei petiții adresate Theresei May, primul-ministru britanic și președinta Partidului Conservator, ceea ce dovedește maturitatea publicului britanic și capacitatea de a face diferența între o acțiune de PR și situațiile de reală persecuție politică.

Vă invităm să vă amintiți în ce fel a demascat Alexander Adamescu corupția și abuzul de putere din România, astfel încât să fie persecutat politic atât el, cât și partenera de viață, Adriana Constantinescu, și cei trei copii preșcolari pe care îi au. Și, mai ales, reamintiți-vă seria de măsuri abuzive, ilegale, reprobabile pe care Guvernul român (cel tehnocrat sau al premierului Grindeanu) le-a luat împotriva lor.

Nu vă faceți probleme dacă nu vă amintiți. Nu ați ratat știrea asta – fiindcă totul este doar o strategie de PR a profesioniștilor angajați de Alexander! În realitate, cu excepția unor exprimări dure, dar total lipsite de fundament, de genul „Statul român mi-a ucis tatăl”, „ASF și KPMG au falimentat ASTRA Asigurări”, „Justiția română este neverosimilă (sic!)” sau „România nu vrea să se judece, ci să-și ucidă adversarul”, Alexander Adamescu nu a oferit niciun fel de informații veridice, care să fi dezvăluit vreo faptă de corupție sau să fi pus în pericol funcția sau poziția publică a cuiva. Indiferent dacă îl comparăm cu Sebastian Ghiță în privința dezvăluirilor explozive sau cu Shakespeare în privința dramaturgiei, Alexander este la fel de șters și lipsit de importanță.

Iar urmărirea penală începută împotriva sa se referă la modul în care acest cetățean german înțelege să facă afaceri în România. Și se desfășoară cu respectarea deplină a Codului de procedură penală, ce este identic atât pentru cetățenii români, cât și pentru investitorii străini!

Dar despre războiul mediatic cu România pe care îl poartă armata de troli a lui Alexander vom reveni cu detalii extrem de relevante într-un episod ulterior.

Arestarea pe 6 aprilie 2016 a israelienilor care au încercat să o spioneze pe Laura Codruța Kovesi a avut un efect colateral neașteptat pentru Dan Adamescu: i-a distrus plasa de siguranță pe care și-o crease prin negocierile de la Viena. Nu mai putea să se „evaporeze” din țară, așa cum plănuise anterior. Iar procesul de la Înalta Curte de Casație și Justiție se apropia de sfârșit, fără ca avocații săi să aducă dovezi noi și concludente care să schimbe sentința din 2015.

Exista încă posibilitatea de a pleca din nou la Viena, declarativ pentru a realiza operația la genunchi pentru care făcuse investigații în august 2015, dar în realitate pentru a fugi în Marea Britanie sau Israel. În scrisoarea dictată pe 20 septembrie 2016 în Spitalul Floreasca, Dan Adamescu vorbește despre acest plan:

„În data de 7 martie 2016, procurorul Matei m-a acuzat de anumite fapte greşite efectuate în cadrul Astra şi mi-a dat o cauţiune record în valoare de 40 de milioane RON. Nu am vrut să accept suma exorbitantă, însă m-a convins să accept în schimbul promisiunii de a-mi permite să călătoresc în străinătate pentru a efectua de urgenţă operaţia la genunchi. Am depus suma în termen de o luna, cu speranţa de a fi, în cele din urmă, bine din nou. Însă domnul Matei a refuzat acum să îmi permită să călătoresc în afară pentru tratamentul medical citând că ordinele sunt date de superiorii săi în acest sens. Am fost păcălit!”

În aceste condiții, Dan Adamescu a căutat alte soluții. Surse bine informate din anturajul său ne-au relatat că, în mai multe convorbiri telefonice avute cu Alexander în lunile aprilie-mai 2016, și-a informat fiul despre posibilitatea de a pleca din țară, dar pe un preț semnificativ mai mare, de ordinul câtorva milioane de EURO. Iar Alexander i-a atras atenția că la prețul operațiunii s-ar fi adăugat și pierderea celor 12 milioane EUR depuși cauțiune, considerând costul total ca fiind prea mare. Și i-a propus să mai aștepte, pentru a găsi altă soluție mai convenabilă.

Sentința definitivă din 27 mai 2016 și imediata încarcerare a lui Dan Adamescu, urmată de arestarea pe 13 iunie 2016 a lui Alexander la Londra, le-au limitat mult libertatea de acțiune.

La Penitenciarul Rahova, Dan Adamescu a beneficiat de regimul semi-deschis, deși în mod normal acesta este prevăzut pentru deținuții cu pedepse între 1 și 3 ani închisoare. A stat într-o celulă cu 6 paturi, împreună cu trei dintre judecătorii mituiți. În celulă există televizor, iar deținuții își organizează singuri programul. Ușile se încuie doar seara și se deschid la 6 dimineața.

Nu pot să spun că sunt condiții aici care te aduc la disperare să te urci pe penitenciar sau să dau foc la cameră. (…) În cameră este curat, pereții sunt exact ca aici, faianța este exact ca cea de la intrare, acuma fiecare cum își face curat”,

declara pentru Vice.com Ion Stanciu, judecătorul care a recunoscut că a primit 15.000 EUR mită.

Chiar dacă a solicitat în continuare permisiunea de a pleca la Viena pentru operație, tot ce a reușit să obțină Dan Adamescu a fost internarea la clinica de lux „Maria Ponderas” unde și-a trăit ultimele 4 luni de viață. Concentrat pe anularea Mandatului European de Arestare emis pe numele său și pe maximizarea șanselor de a obține despăgubiri de 250 milioane EURO de la Statul român, Alexander Adamescu și-a dat seama doar la sfârșitul lunii decembrie că starea de sănătate a tatălui se deteriora rapid, cu toate că la spital beneficia de condiții ca de hotel și era vizitat de sora sa de mai multe ori pe săptămână.

Dar era prea târziu pentru a mai organiza ceva. Așa că Alexander a decis să profite de situație și să o exploateze pentru a obține maxim de capital emoțional. Drept pentru care pe 26 decembrie 2016 a intrat pe scenă Adriana Constantinescu, partenera sa de viață, ce a umplut ecranele televiziunilor și paginile ziarelor cu tânguieli, exagerări și acuzații lipsite de dovezi:

„Săptămâna trecută a început să se simtă rău, vineri s-a simţit extrem de rău. De ieri nu mai răspunde la tratament, are septicemie, l-au intubat pentru că nu mai răspundea la niciun fel de stimuli. A cerut sora domnului dreptul să stea lângă el pentru că medicul ne-a spus că mai poate dura până în seara asta, mâine dimineaţă. (…) Nu răspunde la niciun fel de antibiotic. Am sunat la Ministerul Justiţiei, nu ne-a răspuns nimeni. Am sunat la purtătorul de cuvânt al premierului, ne-a spus că va transmite mai departe. De mâine poate fi prea târziu. Medicii ne-au spus că doar o minune poate să-l salveze. A venit cu nenumărate bacterii din închisoare.” „ Nu știu ce drept mai are penitenciarul asupra unui om muribund. (…) Este a doua zi de Crăciun. Chiar așa de criminali și de răi să fim?”

Totuși, Dan Adamescu a trăit încă 4 săptămâni, ceea ce demonstrează fie că a fost ținut în viață de „o minune”, fie că declarația era o exagerare, menită să lanseze pe piață următoarea campanie de PR a lui Alexander Adamescu: bacteriile ucigașe din penitenciar îi ucid tatăl din ordinul Statului român.

Frans Hals – Hamlet. Sursa: Wikimedia

Și totuși, ultimele cuvinte din citat sunt: „Chiar așa de criminali și de răi să fim?” Ele seamănă izbitor cu replica lui Horatio din ultima scenă a actului V al piesei lui Shakespeare: „Vai, ce fel de rege este acesta?”, referindu-se la cel care, dintr-o lovitură, a ucis regele, i-a răpit lui Hamlet dreptul de moștenire a tronului și a transformat-o în prostituată pe iubita lui, Gertrude.

Transferarea discursului de pe „penitenciar” pe „noi” (Alexander + Adriana) poate fi o scăpare, dar și un auto-denunț (alt cuvânt ce le este foarte drag celor doi). Și poate explica de ce fantoma tatălui său nu-i dă pace lui Alexander Adamescu. Oare ce răzbunare cere?

Mai sunt multe de spus în legătură cu dramaturgul fără operă, dar noi încheiem episodul dedicat decăderii și morții lui Dan Adamescu cu ultima replică a lui Hamlet:

„Restul e tăcere…”

SHARE

COMENTEAZĂ

articole similare