Prietena lui i-a cheltuit toţi banii. Potrivit ziaruldeiasi.ro, tânăra lucra la banca unde bărbatul îşi deschisese cont pentru a depune suma. Cei doi aveau o relaţie de durată, se cunoşteau de pe băncile facultăţii, astfel că bărbatul a avut încredere să-i dea tinerei diferite sume de bani pentru a le depune în cont.
Când a vrut să retragă o parte din sumă pentru a-şi cumpăra o maşină, tânărul a avut parte de un şoc uriaş. În cont mai erau doar 200 de lei. Prima persoană suspectată a fost evident prietena sa. Tânăra şi-a recunoscut fapta şi chiar a semnat un act la notariat prin care se angaja să returneze toţi banii. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, bărbatul şi-a dat fosta iubită în judecată.
Curtea de Apel Iaşi a condamnat-o la 3 ani de închisoare cu suspendare, tânăra fiind găsită vinovată de înşelăciune şi acces ilegal într-un sistem informatic pentru că s-a folosit de poziţia sa în bancă pentru a avea acces la conturi, informează mediafax.ro
Alina Mihaela Popa, tânăra care a fost condamnată după ce ar fi sustras bani din contul fostului ei iubit, a făcut și o declarație pentru ziaruldeiasi.ro, cu propria versiune asupra poveștii. Femeia spune că nu este vinovată și că suma amintită în rechizitoriu ca fiind sustrasă din contul fostului iubit, Adrian D., nu este reală.
„Relatia mea cu D. Adrian a inceput in martie 2009 si s-a finalizat in aprilie 2011 cand D. Adrian, cetatean de origine din Republica Moldova, recent intors de acasa a zis, citez: „nu vreau sa te incurc si mai bine ne despartim”, desi nu se gandise ca ma incurca timp de aproape 9 ani. Adevaratul motiv pentru care el a vrut sa puna capat relatiei este ca intalnise in Chisinau, cand eu stateam si il asteptam acasa, o alta femeie.
Banii de care vorbeste el ca ii strangea pentru masina nu era de fapt decat suma de aproximativ 4000 lei pentru ca masina a fost cumparata de mama lui in anul 2009 la insistentele acestuia, la fel cum tot mama lui i-a cumparat si casa in care locuieste.
D. Adrian s-a angajat la o firma de IT in anul 2008 unde castiga lunar o suma modica pentru ca era fara experienta, bani care abia ii ajungeau sa se intretina, dar sa mai si economiseasca.
In anul 2013 D. Adrian prin santaj si amenintare ca imi face rau atat mie cat si familiei mele m-a determinat sa merg la notar si sa semnez un contract fictiv de imprumut, pentru care si recunoaste ca asa a fost invatat de catre verisoara lui din Republica Moldova, notar de profesie, pe o suma imaginata si inventata de el de 328.000 lei, bani pe care nu i-a avut niciodata. Acesti bani de care tot vorbeste el, voia sa ii obtina de la mine pentru a-si cumpara un apartament pentru ca la acea data erau echivalentul a aproximativ 70.000-80.000 euro. Desi am semnat la notar acest document, D. a continuat cu presiunile atat asupra mea cat si a familei mele, urmarind ca parintii mei sa ii transfere acestuia apartamentul pe care acestia il detin devenind el proprietar pentru a nu-mi face rau, dar in tot acest timp nu a stat dejeaba umbland pe la banci si interogandu-mi Biroul De Credit sa vada daca pot lua un imprumut de la banca pentru a-i da aceasta suma uriasa de bani de care el tot vorbeste (pentru ca aveam un salar decent si mi-as fi permis). Vanzand ca nu ajunge la nici un sens si eu nu vreau sa ii dau banii pretinsi si imaginati de el, a investit acel contrat cu titlu executoriu incercand sa imi ia prin aceasta metoda bani, dar a constat ca suma lunara poprita este prea mica pentru ceea ce avea el nevoie.
In anul 2015 mi-a facut plangere penala sperand ca asa ma voi speria si ca ii voi da suma imaginata si inventata de el, de 328.000 lei, dar niciodata dovedita. Pe parcursul cercetarii, asa si cum era de asteptat, s-a dovedit ca D. Adrian nu avea decat suma de aproximativ 75.000 lei, suma care pana in prezent i-a fost inapoiata in cea mai mare parte.
D. Adian nu a avut niciodata o astfel de suma, ba mai mult din anul 2009 nici macar nu mai a fost angajat pe undeva, iar in 2011 s-a decis sa isi deschida propria lui firma de IT, o firma care a fost si inchisa. (…)
In ultimii ani D. Adrian nu a facut decat sa ma hartuiasca, sa ma defaimeze si santajeze in speranta ca eu voi ceda si ii voi da aceasta suma de bani. D. Adrian nu este victima care pretinde si vrea sa para”.
Numele lui Adrian D. a fost anonimizat de redacție, fiind menționat în aceeași manieră folosită și în textul inițial, în procesul penal acesta având calitatea de parte vătămată.
