E super veste pentru angajații care muncesc de acasă. Firmele ar trebui să le acorde acestora, lunar, anumite sume de bani care să acopere cheltuieli de acasă, ce țin de consumul de energie electrică, abonamentul de date, cheltuieli pentru mobilier sau pentru aparatură.
Partea bună e că legiuitorul a decis ca, de anul acesta, firmele să poată deduce astfel de cheltuieli, într-un anumit plafon lunar per salariat, dar și că angajații nu ar trebui să plătească taxe salariale pentru banii respectivi. Din start însă trebuie făcută o distincție importantă: aceste sume de bani neimpozabile și deductibile pentru firme nu reprezintă salariu, scopul lor fiind altul.
Legea nr. 296/2020 a introdus în Codul fiscal ideea că următoarele sume de bani sunt venituri neimpozabile: cele „acordate angajaților care desfășoară activități în regim de telemuncă pentru susținerea cheltuielilor cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea (…) și achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou”. De asemenea, nu se percep nici contribuțiile sociale obligatorii – pensii și sănătate (CAS, respectiv CASS). Totodată, firmele care le acordă le pot include pe lista cheltuielilor deductibile.
Așadar, e vorba de bani pe care firmele îi dau angajaților pentru ca aceștia din urmă să suporte anumite cheltuieli ce țin de telemuncă, lucruri pe care, în mod normal, le plătește firma atunci când angajații sunt la birou.
Exemple oferite de noua lege: cheltuielile cu facturile de energie electrică, încălzire, apă și internet, dar și cele pentru achiziția de mobilier și echipamente de birou.
Facilitatea fiscală constă în…
… faptul că pentru banii respectivi angajatul nu datorează impozit, nici CAS, nici CASS: așa cum îi primește, așa rămân. Nu e nevoie nici prezentarea de documente justificative de către salariat pentru aplicarea facilității.
Pentru firmă, facilitatea constă în faptul că acele sume sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
Atenție! Scutirea de taxe se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021, care se declară efectiv în februarie 2021.
Care e minimul/maximul?
Angajatorii trebuie să se încadreze într-un plafon lunar de 400 de lei, corespunzător numărului de zile din luna în care salariatul muncește efectiv în regim de telemuncă. Plafonul nu reprezintă însă un maxim decât pentru ideea de neimpozitare și pentru deductibilitate, iar sumele pot fi date de firmă fără a fi necesară prezentarea de documente justificative din partea salariaților. Angajatorii, dacă vor, pot să acorde mai mult de atât.
Se pot da mai mulți bani, dar…
… orice depășește suma respectivă, pe lună, nu mai beneficiază de facilitățile fiscale.
Există o obligație de a-i da sau este opțională chestiunea?
Așa cum precizam într-un material de anul trecut pe tema acestor cheltuieli, angajatorii ar trebui să dea astfel de sume telesalariaților. Un contract de telemuncă trebuie să cuprindă, potrivit Legii nr. 81/2018 (Legea telemuncii), „condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă”. Obligația firmei de a suporta aceste cheltuieli este evidentă. „Angajatorul trebuie să definească modalitățile prin care identifică și decontează angajaților, în mod rezonabil, cheltuieli precum cele cu utilitățile, cu abonamentele de internet, energie electrică și altele asemenea”, scriau, de exemplu, cei de la KPMG într-un material din 2020 pe marginea telemuncii.
Toți angajații încadrați cu telemuncă trebuie să-i primească?
Da, iar asta în mod egal și, în același timp, proporțional cu timpul efectiv lucrat în regim de telemuncă.
”Chiar dacă legiuitorul a enumerat categoriile de cheltuieli pentru care se acordă cel mult 400 de lei/lună, respectiv: susținerea cheltuielilor cu utilitățile la locul în care angajații își desfășoară activitatea – electricitate, încălzire, apă, abonamentul de date – , achiziția mobilierului și a echipamentelor de birou, în lipsa unor documente justificative, stabilirea unui cuantum diferit este imposibilă, fiind obligatorie acordarea unei sume egale pentru toți salariații aflați în telemuncă, proporțional cu timpul astfel lucrat”, a precizat consilierul juridic Dan Năstase pe marginea subiectului.
Trebuie stabiliți prin contract?
La momentul actual, având în vedere că trecerea la telemuncă se poate face și prin actul unilateral al angajatorului, stabilirea prin contract ar fi doar unul dintre cele două cazuri de rezolvare a acestei chestiuni:
”Primul caz este probabil și cel mai apropiat de prevederile Codului muncii, respectiv negocierea și includerea respectivei sume în contractul individual și/sau colectiv de muncă. Astfel sunt respectate în totalitate dispozițiile Codului muncii care se referă la elementele esențiale ale contractului de muncă, la elementele constitutive ale salariului și la dreptul de negociere al părților.
A doua posibilitate, fiind oarecum legitimată și de faptul că transformarea contractelor individuale de muncă este posibilă pe perioada stării de alertă și prin decizie unilaterală a angajatorului, este cea a stabilirii prin regulamentul intern a sumei pe care salariații o vor primi pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare generate de prestarea activității în telemuncă.
În niciuna dintre variantele prezentate mai sus nu pot fi excluși de la consultări salariații, fiind incidente fie dispozițiile legale cu privire la negocierea contractelor individuale sau colective de muncă, fie cele aplicabile în cazul modificării regulamentului intern”,a explicat Dan Năstase, informează avocatnet.ro
