Succesiunea presupune mai mult decât prezentarea unui certificat de deces la notar. Moștenitorii trebuie să dovedească legăturile de familie, să identifice bunurile rămase și să lămurească eventualele datorii. În 2026, costul depinde de valoarea patrimoniului, iar două termene distincte contează: unul pentru acceptarea moștenirii, celălalt pentru încheierea procedurii fără impozitul aplicabil transmiterii imobilelor.
Un an pentru opțiune, doi ani pentru avantajul fiscal
Termenul de opțiune succesorală este, ca regulă, de un an de la deces. În acest interval, persoana îndreptățită trebuie să accepte moștenirea sau să renunțe la ea. Acceptarea poate fi expresă, prin declarație, ori tacită, prin acte care exprimă fără echivoc asumarea calității de moștenitor. Simpla conservare a bunurilor nu echivalează automat cu acceptarea.
Renunțarea se face prin declarație autentică notarială, înscrisă în registrul național corespunzător. Anul nu este termenul în care trebuie obligatoriu eliberat certificatul de moștenitor. Procedura poate continua ulterior dacă acceptarea a fost făcută valabil. În lipsa ei, dreptul de acceptare poate fi pierdut, sub rezerva excepțiilor legale care trebuie analizate pentru situația concretă.
Separat, finalizarea în cel mult doi ani de la deces permite transmiterea prin moștenire a proprietăților imobiliare fără impozitul de 1%. Nu ajunge deschiderea dosarului înainte de expirarea intervalului: trebuie întocmită încheierea finală de succesiune. Astfel, păstrarea dreptului de moștenitor și scutirea fiscală răspund unor condiții diferite.
Documentele care stabilesc familia și patrimoniul
Dosarul începe cu certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor și certificatele lor de naștere sau căsătorie. Aceste înscrisuri permit stabilirea rudeniei. Sunt necesare și actele de stare civilă ale defunctului, inclusiv documentele referitoare la divorț, dacă există, precum și testamentul lăsat de acesta.
Pentru imobile se prezintă contractele de cumpărare, donațiile, titlurile de proprietate ori certificatele de moștenitor anterioare. Pentru restul patrimoniului pot fi cerute actele mașinilor și informațiile despre conturi, depozite sau acțiuni. Documentarea nu se oprește la bunuri: eventualele datorii trebuie și ele aduse la cunoștința notarului, cu înscrisurile disponibile.
În funcție de caz, lista se completează cu certificate fiscale, documentații cadastrale și extrase de carte funciară. O discuție preliminară cu biroul notarial ajută la obținerea listei potrivite, mai ales când există mai multe proprietăți, documente vechi sau bunuri dobândite prin succesiuni anterioare încă nelămurite.
Cum se formează onorariul notarial
Grila minimală este stabilită prin Ordinul ministrului Justiției nr. 177/C/2024. Pentru o masă succesorală de până la 20.000 de lei, tariful este de 2,7%, dar nu poate coborî sub 240 de lei. Pentru intervalul 20.001–35.000 de lei, formula pornește de la 540 de lei, la care se adaugă 1,9% din diferența peste 20.001 lei.
Pentru patrimoniile care depășesc aceste valori, grila folosește alte tranșe, cu o componentă fixă și un procent aplicat diferenței peste pragul aferent. Tarifele sunt minime, nu o ofertă finală obligatorie pentru orice dosar. Valoarea exactă trebuie cerută biroului notarial pe baza bunurilor identificate în moștenire.
Onorariul se calculează pentru dosarul succesoral, nu câte o dată pentru fiecare moștenitor. Complexitatea poate influența suma cerută. Se pot adăuga cheltuieli de administrare, arhivare, alte servicii necesare și TVA, când este aplicabilă. De aceea, estimarea trebuie solicitată pentru întregul dosar, cu toate componentele indicate separat.
Impozitul nu privește automat toate bunurile
După expirarea celor doi ani, impozitul de 1% are drept bază activul net imobiliar succesoral. Sunt avute în vedere proprietățile imobiliare și deducerea pasivului aferent, în condițiile fiscale aplicabile. Banii din conturi și autovehiculele nu intră direct în această bază doar pentru că fac parte din aceeași moștenire.
Notarul calculează și încasează impozitul la finalizarea procedurii. O moștenire formată exclusiv din bunuri mobile nu generează acest impozit pentru transmiterea imobilelor. Dacă ulterior sunt descoperite alte proprietăți, certificatul suplimentar poate atrage obligația fiscală pentru acestea după termenul de doi ani, chiar dacă primul dosar fusese închis la timp.
Când procedura ajunge în instanță
Este competent un notar din circumscripția tribunalului ultimului domiciliu al persoanei decedate, procedura revenind, în principiu, primului notar sesizat. Moștenitorul care nu se poate prezenta poate utiliza un mandatar cu procură autentică. Durata depinde de identificarea tuturor persoanelor, de acte și de verificările necesare, nu de un calendar unic.
Notarul poate încheia procedura când există acord asupra moștenitorilor, cotelor și bunurilor. Dacă disputa privește testamentul, calitatea unei persoane sau patrimoniul, procedura poate fi suspendată, iar conflictul soluționat de judecător. Certificatul final dovedește cine moștenește și în ce cote, fiind documentul necesar pentru exercitarea ulterioară a drepturilor asupra bunurilor.
Surse: Digi24
