Jurnalistul și Publicistul Ion Cristoiu a afirmat că rezultatul alegerilor locale din acest an va depinde de cine se duce la vot, exact ca și în 1996.
”Pe cristoiuTv am postat marți, 22 septembrie 2020, un interviu acordat de mine în 28 mai 1996, cu cinci zile înaintea alegerilor locale, din 2 iunie 1996, pentru Tvr2, publicistului de talent care a fost Emanuel Isopescu (în 2 august 2020 a decedat, la vîrsta de 75 de ani). Interviul, înregistrat pe VHS, a fost descoperit de mine la Găgești Deal, unde dusesem cu ani în urmă, spre depozitare sau mai degrabă spre uitare, un geamantan de astfel de casete, toate cu interviuri și intervenții de ale mele la televiziuni în anii cînd și eu și România postdecembristă eram mai tineri.
Din cîte se știe acum alegerile locale din 1996 au fost cîștigate de forțele antiPDSR care erau la vremea respectivă CDR și USD (formațiunea lui Petre Roman). Rezultatul exprima o tendință care definea în 1996, după șase ani de FSN-ism, electoratul nostru. La parlamentarele din 3 noiembrie 1996, CDR și USD au învins la scor PDSR. În turul al doilea, Ion Iliescu a fost bătut de Emil Constantinescu.
Am socotit că trebuie să postez interviul de acum 24 de ani despre campania pentru localele din 1996, deoarece el a dă seamă de opiniile mele despre campanie cu cinci zile înainte de scrutin. Și am ales data de 22 septembrie 2020, pentru că la fel ca în 28 mai 1996, mai sînt cinci zile pînă la scrutin.
În 28 mai 1996 despre campania pentru localele din 2 iunie 1996, se pronunța, așa cum se vede din înregistrare, un Ion Cristoiu în vîrstă de 48 de ani, director al celui mai puternic ziar al momentului Evenimentul zilei. În aceste zile despre campania pentru localele din 27 septembrie 2020 se pronunță un Ion Cristoiu în vîrstă de 72 de ani, care nu mai conduce o publicație de puterea Evenimentului zilei. Există un punct comun între Ion Cristoiu de atunci și Ion Cristoiu de acum ?
Sigur că da. Spuneam în interviu, cu cîteva zile înainte de scrutin, că rezultatul alegerilor din 1996 depinde de cine se duce la vot.
La fel spun și acum, cînd mai sînt cîteva zile pînă la scrutin.
Rezultatul depinde de cine se va duce la vot.
Reproduc mai jos interviul din 28 mai 1996. Titlul și intertitlurile au fost puse acum. Am păstrat oralitatea intervențiilor mele, fatală cînd e vorba de un interviu în direct la tv”, conform cristoiublog.ro.
Emanuel Isopescu: În această seară publicistul și analistul politic Ion Cristoiu. Bună seara, bine ați venit!
Domnule Cristoiu haideți să încercăm să fixăm acest moment cu cinci zile înainte de 2 iunie, de vot, care va să zică, să fixăm momentul, starea de electorat față de oferta electorală și dacă doriți prin a face comparație cu același moment al anului 1992.
Ion Cristoiu: Da, întrebarea dumneavoastră este mai mult decît binevenită, am constatat cu surprindere că în analiza acestei campanii electorale nu se face o raportare la 1992. Deci nu se face o raportare între cele două stări politice, pentru că sînt două stări complet diferite, între cele două stări ale României, una era în 1992, alta e cea de acuma, pentru că actuala campanie electorală are niște lucruri în plus, față de 1992, și lucruri în minus care reflectă evoluția României. Deci, în primul rînd, în 1992 aveam situația unui guvern, deci gestionarea campaniei și a alegerilor locale era făcut de un guvern de tehnicieni, guvernul Stolojan, care din câte văd, din câte mi-am notat pe 16 octombrie 1991 s-a prezentat în fața parlamentului.
În 1996 lucrurile sînt schimbate. Avem un guvern care este și participant, care este un guvern PDSR, care și participă la alegeri. Dar din acest punct de vedere este interesant că mai suspectat era în perioada respectivă, am urmărit presa, m-am întors și am văzut presa din 1992, care era de tehnicieni, că ar fi părtinitor.
Emanuel Isopescu: Și nu era implicat politic.
Ion Cristoiu: Culmea era mai suspectat atunci decît e acum acest guvern care, de fapt și organizează alegerile dar este și participant. Este și arbitru și jucător. Acest lucru exprimă o maturizare a vieții politice românești pentru că această teză că guvernul care întotdeauna vrea să facă fraude, vrea să-și tragă spuza pe turta lui este un semn de imaturitate politică. Deci faptul că acum nu se mai pune această problemă cu atîta tărie arată o maturitate.
Emanuel Isopescu: Vă pot contrazice. Un cetățean din Botoșani a descoperit că sînt, că ar fi, și susține lucru acesta, că ar fi 207 metode de fraudă electorală. Mi se pare o iluzie.
Ion Cristoiu: Dar îmi dă posibilitatea ca, făcînd o paranteză la răspunsul la prima întrebare, asupra faptului că este o imensă greșeală, mai ales din partea opoziției, a vîntura ideea de fraudă electorală. Cînd multă lume mă întreabă și în legătură cu alegerile locale și cu cele generale cine va cîștiga eu dau un răspuns în genul următor: Depinde de cine se duce la vot. Deci în momentul în care opoziția va flutura ideea că vor fi fraude electorale în acel moment, automat electoratul de opoziție nu se va mai duce la vot pentru că spune: „Ce rost are să mă mai duc, pentru că oricum ies ceilalți”. Asta este o imensă prostie și mai ales, pînă la ora actuală, cel puțin în campania care s-a desfășurat, nu putem ??? fraude electorale și nu cred că nici în timpul alegerilor. O serie întreagă de nereguli, cum să spun, care sînt tipice balcanismului nostru, slabei dezvoltări a democrației nu le putem considera fraude.
Dar vreau să mă întorc la 1992. Foarte interesant a mai fost în 1992 faptul că televiziunea era mult mai urîtă decît acum.
Emanuel Isopescu: Era printre singurele și toți stăteam zi și noapte în fața micului ecran. Interesul, era mai urîtă, dar interesul era uriaș.
Ion Cristoiu: Da, o observație foarte interesantă. Deci, pe 3 ianuarie, mi-am notat eu, Convenția Democratică a avut o întîlnire cu primul ministru, unde a cerut schimbarea conducerii televiziunii pentru că ar fi părtinitoare în campania electorală. E o sabie cu două tăișuri. De ce nu mai e această, să zicem, această bătălie politică pentru televiziune? S-ar putea considera asta o maturizare a televiziunii. Dar s-ar putea și asta ce spuneți dumneavoastră cu tristețea faptului că televiziunea națională și-a pierdut din interes ca instrument în campania electorală.
Competitorii au renunțat la bătălia prin televiziuni
Emanuel Isopescu: Nu știu, segmentul de telespectatori s-a mai răspîndit, pentru că sînt în București 5-6 posturi, fiecare organizează, la rîndul său, un alt timp de campanie, cu alte mijloace, și poate că acum s-a segmentat oarecum publicul telespectator, de ce nu?
Ion Cristoiu: Da. Cred că asta este o explicație. Deci pe de o parte au apărut televiziunile particulare și foarte multe televiziuni locale dar eu cred și faptul că deja în actuala campanie, față de 1992, s-a renunțat, chiar înșiși competitorii au renunțat atît de mult la bătălia pentru televiziune și au ales alte mijloace: operațiunea „cizme de cauciuc”, mersul prin vizite, afișe, întîlniri cu alegătorii, deci undeva lucrurile s-au schimbat, folosirea clipurilor, deci a publicității.
Emanuel Isopescu: Putem vorbi practic despre o civilizare a campaniei electorale? A luptei în sine? Sigur cu niște excepții pe care le vom pomeni.
Ion Cristoiu: Da. Putem vorbi. S-a făcut mare caz și de incidentul de la Satscut, și de incidentul de la București…
Emanuel Isopescu: Și Botoșaniul…
Ion Cristoiu: De la PDSR, care s-a ??? afișul lui Adrian Năstase. Acestea nu sînt, acestea sînt niște, nu pot fi considerate violențe în campanie.
Emanuel Isopescu: Le putem spune șicane?
Ion Cristoiu: Le putem spune șicane pe românește. Vă dau un exemplu: într-un sat s-ar putea întîmpla ca un conflict între două familii să ia aspectul unui conflict politic.
Emanuel Isopescu: În ʼ92 s-au petrecut asemenea lucruri.
Ion Cristoiu: Și acum se petrece. S-ar putea ca să zicem doi candidați unul PDSR și să zicem unul CDR sau USD pentru primărie să fie de fapt, două familii învrăjbite, care de fapt nu e o bătălie între programele politice ci o bătălie între două familii. Apoi sînt așa șicane, n-are nici un rost, că se rup afișele. Asta e nimic dacă ne uităm în alte țări ce s-ar putea întîmpla în campania electorală.
Emanuel Isopescu: În mod evident legea nu se respectă în privința afișajului. Au apărut așa zise banner-uri, au apărut afișe uriașe, deși legea stabilește clar cam la ce are dreptul fiecare candidat. Dar au apărut unde e voie să pună un afiș să pună zece ș.a.m.d.
Ion Cristoiu: Dar eu cred că aici legea n-a ținut cont de două realități. Deci în primul rînd cred că trebuiau create niște locuri speciale de afișaj. Și al doilea lucru probabil ar trebui discutat faptul că legea a defavorizat independenții. Deci, deși s-a făcut atîta caz de faptul că la alegerile locale vor avea proprietate oameni și nu partidele. Deci a fost mult mai ușor dacă cineva și-a găsit un partid din ăsta de apartament ce s-a înscris în campania pentru primărie și mult mai rău pentru independent care a trebuit să strîngă semnături, care a trebuit să se descurce. Dar eu nu cred totuși în faptul că cu cît pui mai multe afișe cu atît vei cîștiga alegerile.
Emanuel Isopescu: Aceasta e o dulce iluzie.
Ion Cristoiu: E o dulce iluzie. Această idee că dacă este peste tot un afiș al unui candidat lumea… cred totuși că pînă la urmă se va vota, ca și pînă în 1992, și pe seama, se va ține cont nu numai de oameni dar și de partide. Se va ține cont, într-un fel, de ăsta e omul nostru și n-are importanță cum e.
Emanuel Isopescu: Ce părere aveți de, mă rog, de spargerile reclamate de diverse formațiuni politice, deci sedii de partide devastate ș.a.m.d., arestări.
Ion Cristoiu: Nici aici n-aș exagera. Vedeți la noi este foarte ușor. Eu sînt jurnalist și știu cît de ușor este de…, cît de greu este de găsit o știre senzațională.
Emanuel Isopescu: E adevărat!
Ion Cristoiu: Și atunci, cum să spun, totuși este o campanie liniștită, o campanie în care ați văzut că mulți comentatori sînt nemulțumiți că e liniștită. După mine este o campanie normală. Nu mi se pare că o campanie electorală la un moment dat trebuie să răstoarne viața cu fundul în sus, lumea să nu mai trăiască, să nu mai respire, să nu mai muncească. Nu, oameni își văd de treburi și cînd au timp se mai uită și la campania electorală. Important este să se ducă la vot
Emanuel Isopescu: Iată c-am deschis un nou subiect în discuția noastră: stilul campaniei 1996. Ați început cu cîteva lucruri interesante, printre care pe bună dreptate aminteați clipurile electorale care n-au existat în ʼ92.
Ion Cristoiu: Incontestabil avem de-a face cu o campanie care arată o maturizare a partidelor și a vieții politice din România. Uita-ți, de exemplu, în 1992, nimeni nu-și amintește, se foloseau mitingurile. Chiar Convenția pe 24 ianuarie a făcut un miting din acesta uriaș. N-au mai fost mitinguri. Deci au apărut cîteva formule noi. După mine cea mai importantă și cu cea mai mare contribuție la dezvoltarea democrației o constituie aceste deplasări în teritoriu. Am văzut partide care au plecat…
Emanuel Isopescu: Cîte zece zile așa.
Ion Cristoiu: Sigur această operațiune eu am intitulat-o „cizmele de cauciuc” e o sintagmă.
Emanuel Isopescu: Și „războiul bidinelelor” vă aparține.
Ion Cristoiu: Și „războiul bidinelelor”, dar vedeți nu am criticat am spus că e deja o chestiune de rutină. Că ei se duc în piața cutare. Ei știu deja că toți candidații s-au dus prin piețe, pe la întreprinderi, se duc prin sate. Nu știu dacă din punct de vedere electoral, deci pentru ei, au eficiență. Pentru democrație este o lecție extraordinară. Deci pentru prima dată după 1989 sau după 50 de ani, după 1945, cetățeanul român are sentimentul că vine un moment cînd unul și-i cerșește votul.
Emanuel Isopescu: Exact.
Ion Cristoiu: Nu știu, care se teme de el. Sigur că după ce i-l dă poate-l înșală. Dar toate aceste lucruri pe care noi le criticăm: avalanșa de promisiuni, vizitele, curtea care se face se dă bere pe gratis, se dau pixuri, tot acest efort este cerșire de vot. Deci pentru prima dată cetățeanul român ar trebui să tragă concluzia: domnule, uite totuși vine un moment în care ăștia care sînt la putere.
Emanuel Isopescu: Un sentiment al superiorității și siguranței lui că este important ca alegător.
Ion Cristoiu: Da, iată că asta e democrația, că contează. Vine cineva și mă roagă, vine în satul meu și mă roagă. Cum pînă la urmă să nu-i dau votul. Uite e în stare să vină să stea de vorbă. E foarte important acest lucru și, cum să spun, asta ar trebui să ducă la o creștere a numărului de oameni care se duc la vot.
Emanuel Isopescu: Avalanșa aceasta de candidați, îmi cer scuze, deci sînt 282 de mii și ceva de candidați în toată țara. S-a pus întrebarea și mi-o pun și eu: vor duce oamenii către vot sau îi vor împinge înapoi într-un soi de indiferentism?
Ion Cristoiu: Nu, eu nu cred că această avalanșă de candidați este un lucru negativ. El exprimă în primul rînd, această avalanșă de candidați, tot un fenomen democratic. Un om care vrea să candideze are această libertate și înseamnă că simte și el nevoia să ajungă ceva. Doi, foarte interesant un lucru această avalanșă de candidați, față de 1992, la postul de primar spune însă un lucru foarte primejdios: și anume foarte mulți oameni au devenit conștienți cît de important este acest post de primar, deci să nu uităm că în 1992 nu aveam experiența unor primari aleși după 1989. Este pentru prima dată cînd, după patru ani, oameni au văzut ce poți să faci ca primar.
Emanuel Isopescu: Și ce nu poți să faci.
Ion Cristoiu: Nu, ce poți, nu cetățenii, candidații și am impresia că pentru prima dată mulți dintre ei, avalanșa asta are și explicația că mulți dintre ei s-au gîndit „domnule n-ar strica un post de primar, poate e mai bine decît un post de președinte al României”. Că au făcut casele.
Și ăsta e un lucru care exprimă o stare de spirit. Nu știu, poate trebuie o analiză sociologică. Dar după mine nu influențează. Uitați-vă și la București se detașează totuși cîțiva care sînt serioși. Fie în funcție de partidele pe care le reprezintă, fie ei ca personalitate.
Emanuel Isopescu: Valori personale.
Ion Cristoiu: Da, eu cum să spun, cînd o să facem o analiză după ce se termină alegerile vom vedea că din 42 de candidați.
Emanuel Isopescu: Sînt 47.
Ion Cristoiu: Din 47 de candidați sînt vreo 30 care nici n-au mai apărut la televizor. Că după ce s-au înscris nu-i mai știe nimeni. Nu, după mine avalanșa nu va aduce electoratul. Iar pe plan local s-au localizat suficient de multe personalități puternice ca să nu poată fi înăbușite de avalanșa de candidați. Foarte important în 1992, s-a constat, a fost o statistică, au dominat la nivel de alegeri și candidați, inginerii. Cum este acum încep să domine oamenii de afaceri. În 1992 oamenii de afaceri nu au fost prezenți în calitate de candidați.
Emanuel Isopescu: Nu vă supărați nici nu prea erau.
Ion Cristoiu: Deci iată o realitate a României din ultimii șase ani faptul că încep să apară. Doi campania electorală începe să arate un lucru tipic democratic. Dacă nu ai bani și forță organizatorică n-are nici un rost să mai fi partid politic. Se vede clar că sînt partide care au bani, care au organizare, care știu meserie și care, după mine, merită să guverneze România și partide care or fi ele de treabă, cinstite, de oameni bine intenționați, dar dacă nu știu să facă clipuri, dacă nu pot să facă afișe, dacă nu au bani să se ducă în teritoriu, dacă nu știu să se prezinte.
Citiți articolul integral aici…
