O datorie uriașă a sistemului de sănătate
România a intrat în anul două mii douăzeci și șase cu o datorie totală de două sute șaizeci și cinci de milioane de euro către statele europene în care asigurații români au primit tratament medical transfrontalier. Datele publice arată că peste cincizeci și cinci la sută din această sumă este datorată Germaniei și Italiei, cele două țări care găzduiesc cele mai mari comunități de români din Uniunea Europeană. Situația reflectă atât mobilitatea forței de muncă românești, cât și decalajele profunde dintre sistemul de sănătate autohton și cele din occident.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate este obligată, prin legislația europeană, să deconteze statelor membre costurile tratamentelor efectuate pentru cetățenii români care lucrează legal în străinătate sau care călătoresc temporar acolo. Problema este că, de multe ori, decontările se fac cu întârziere, uneori de ani de zile, acumulându-se astfel datorii uriașe. Germania se află pe primul loc în topul creditorilor, urmată de Italia și Spania, țări cu sisteme medicale puternice, dar și cu costuri mari ale serviciilor.
Ce tratamente primesc românii în străinătate
Marea majoritate a românilor care apelează la spitalele din Germania, Italia sau alte state UE o fac pentru intervenții chirurgicale complexe, tratamente oncologice, proceduri cardiace și investigații de înaltă performanță. Mulți dintre ei sunt muncitori sezonieri sau persoane stabilite definitiv în acele țări, care contribuie la sistemul de asigurări sociale local și au, prin urmare, dreptul la asistență medicală. Alții sunt turiști sau persoane în tranzit care au nevoie de îngrijiri de urgență.
Există, însă, și cazuri în care românii aleg în mod deliberat să se trateze în străinătate, deoarece au încredere mai mare în calitatea serviciilor de acolo. Acest fenomen, cunoscut sub numele de turism medical, este un simptom al stării precare a sistemului sanitar românesc. Listele de așteptare pentru operații programate sunt lungi, dotarea spitalelor este deficitară în multe zone, iar personalul medical este insuficient. Deși România are medici și specialiști foarte buni, sistemul în ansamblu nu reușește să ofere acces rapid și echitabil la îngrijiri.
De ce datoriile au ajuns la această sumă
Acumularea datoriilor de două sute șaizeci și cinci de milioane de euro are mai multe cauze. Prima este birocrația lentă din interiorul CNAS. Dosarele de decontare sunt adesea incomplete, necesită clarificări și trec prin mai multe filtre înainte de a fi aprobate. A doua cauză este subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate. Bugetul alocat asigurărilor sociale de sănătate nu acoperă nici măcar cheltuielile interne, cu atât mai puțin pe cele externe. A treia cauză este numărul tot mai mare de români care lucrează în străinătate și care, prin natura mobilității europene, accesează servicii medicale în țările gazdă.
Specialiștii în sănătate publică susțin că această datorie nu este doar o problemă contabilă, ci una de imagine și de încredere. Statele precum Germania și Italia au început să exercite presiuni diplomatice și financiare pentru recuperarea sumelor. În unele cazuri, plățile întârziate au dus la blocarea unor programe de cooperare medicală sau la dificultăți în obținerea unor avize pentru românii care vor să lucreze în acele țări. Este o situație care afectează, în final, direct cetățeanul român.
Eforturile de achitare și planurile viitoare
Autoritățile române au anunțat că vor demara un program de eșalonare a datoriilor, prin care să achite, anual, o parte din sumele datorate. Surse din ministerul de resort indică faptul că negocierile cu statele creditoare sunt în desfășurare și că s-a convenit, în principiu, un calendar de plată pe o perioadă de cinci ani. În paralel, CNAS încearcă să-și eficientizeze procesele interne, să digitalizeze fluxul de documente și să reducă timpul de procesare a dosarelor de decontare.
Un alt obiectiv declarat este reducerea numărului de români care apelează la tratamente în străinătate. Acest lucru se poate face doar prin îmbunătățirea calității serviciilor medicale din țară. Investițiile în spitale regionale, în echipamente de diagnostic de ultimă generație și în formarea personalului sunt esențiale. De asemenea, extinderea programelor de screening și a medicinei preventive ar putea reduce numărul cazurilor grave care ajung să necesite intervenții complexe în străinătate. O societate sănătoasă este, în cele din urmă, o societate care cheltuiește mai puțin cu tratamentele.
Lecțiile pe care trebuie să le învățăm
Suma de două sute șaizeci și cinci de milioane de euro, din care peste jumătate revine Germaniei și Italiei, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru decidenți. Ea arată că, în ciuda progreselor din ultimii ani, sistemul de sănătate românesc rămâne subfinanțat, ineficient și necompetitiv în raport cu cele occidentale. Faptul că zeci de mii de români preferă să se opereze sau să facă tratamente în alte țări, deși plătesc asigurări și în România, este o dovadă a eșecului de a oferi servicii la standarde europene.
Pe termen lung, soluția nu stă doar în plata datoriilor, ci în reconstrucția sistemului. Este nevoie de o viziune coerentă, de fonduri adecvate și de o administrație care să gestioneze resursele cu eficiență. Turismul medical, atunci când este ales din necesitate, nu din lux, este un indicator trist al stării națiunii. Românii merită un sistem de sănătate care să-i țină acasă, nu unul care să-i trimită să se trateze cu banii statului în spitalele din alte țări.
Surse: economica.net, termene.ro, finante-clare.ro, ziare.com
