După ce Dacian Cioloș a fost forțat să-și dea demisia din funcția de președinte al USR, iar formațiunea a fost preluată de Cătălin Drulă, încep să curgă acuzațiile la adresa echipei lui Dan Barna, din care face parte și noul șef interimar al partidului.
Cristina Smeu a decis să demisioneze din „plusereu”, după ce Dacian Cioloș a fost „împins pe scări” de „Team Barna”.
Smeu susține că „incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste în interiorul partidului”. Mai mult, ea subliniază că USR nu este cu nimic mai matur decât formațiunile politice tradiționale.
De asemenea, spune Cristina Smeu, nimic nu este întâmplător, ci este „sistemic și orchestrat cu măiestrie de echipa Barna, Ghinea, Drulă, Botoș etc.”.
La alegerile prezidențiale din 2019, Cristina Smeu a fost delegat din partea USR-PLUS într-o secție de votare din Marea Britanie.
„Demisia mea din plusereu este scrisă de foarte multă vreme și amânată constant pe fundaluri din ce în ce mai negre de ură de sine. Ce nu credeam, însă, este că pot atinge performanța de a-și da Dacian Cioloș demisia de la conducerea partidului înainte să o depun eu pe a mea.
Halul în care a ajuns partidul care s-a clădit pe energia aceea legendară a trezirii societății civile și care și-a adjudecat misiunea de a schimba România care ne calcă în picioare pe fiecare dintre noi nu este doar un eșec (neasumat), ci o problemă de decepție a publicului. Cred că fiecare membru USR care a participat activ la viața partidului are în acest moment niște restanțe enorme de transparență – și stiu că mulți dintre noi ne luptăm zilnic cu frământări etice și sentimente de vinovăție față de toți oamenii pe care am muncit să îi transformăm în susținători și pe care, de luni bune (sau poate ani deja), îi mințim despre politica altfel. Adevărul pe care refuzăm cu obstinație să îl recunoaștem este că salvarea României este cu încă o generație mai departe de a se realiza.
Incompetența, impostura și abuzul de putere sunt la loc de cinste în interiorul partidului (facilitate, în multe cazuri, chiar prin statut), oricât am propovădui împotriva lor în extern. Nu suntem, de fapt, cu nimic mai maturi decât formațiunile politice tradiționale, care funcționează prin grupuri de interes strânse în jurul băieților deștepți ai momentului, nu prin meritocrație. Nu suntem deasupra alegerilor fraudate, excluderii avertizorilor de integritate, sancționării delictului de opinie, sau a oricărui alt red flag de pe lista relativ scurtă de chestii pe care ar fi trebuit să nu le facem ca să nu fim ca ceilalți. Spun „noi” pentru că este un gest de minimă decență să ne asumăm soarta organizației la care cotizăm, chiar dacă declinul se datorează unei mașinării minoritare care lucrează la randament optim numai pentru a asigura continuitatea călduță a propriilor componente. Spun „minoritare” pentru că, totuși, alegerea lui Dacian ca președinte ne arată matematic care este direcția pe care și-o doresc de fapt membrii (și asta ignorând multitudinea de tactici abuzive prin care echipa de la butoane a încercat să încline balanța în cealaltă direcție). Dar în condițiile în care președintele este ales prin vot universal, în timp ce membrii biroului național sunt aleși printr-un mecanism neproporțional și cu suport tehnic care facilitează frauda, este extrem de posibilă situația din prezent, în care te alegi cu un președinte-păpușă blocat într-un BN ostil, care votează în bloc după propriile interese. În aceste condiții, președintele nu este decât poza după care recunoaște publicul partidul și agentul care își asumă mizeriile biroului, fiind la fel de util „echipei câștigătoare” și în interior, unde încasează ura celor manipulați/aserviți și frustrarea, demotivarea, și pierderea încrederii tuturor celorlați membri.
„Este sistemic și orchestrat cu măiestrie de echipa Barna, Ghinea, Drulă, Botoș”
Absurdul în care se îneacă partidul de o grămadă de timp este demn nu doar de cel mai chinuitor lucru scris vreodată de Kafka, dar și de clasificarea ca tortură psihologică. Nu este întâmplător, este sistemic și orchestrat cu măiestrie de echipa Barna, Ghinea, Drulă, Botoș etc. (selectez doar numele la care țin eu în mod special, lista este mult mai lungă, iar treaba în sine este pusă în practică de locotenenți locali, de obicei cu parcurs profesional submediocru și deci foarte ușor de transformat în dependenți ultra-loiali). Eu nu cred că am întâlnit până acum vreun coleg de bună credință care să fi plecat din USR mai sănătos și relaxat mintal decât era când a intrat. Despre mine însămi pot spune că îmi este greu uneori când urc dealuri abrupte cu bicicleta să îmi aduc pulsul la nivelul la care îl propulsează interacțiunile zilnice, directe sau indirecte, cu reprezentanții USR Diaspora și că ei sunt parte din motivul pentru care am înțeles cum stresul face anumite ființe din regnul animal să recurgă la tendințe autofage – și mie îmi vine adesea să îmi scobesc ochii și să îi mănânc când mintea mea nu mai poate duce sfidarea cu care suntem tratați de o gașcă de bullies care nu au crescut niciodată peste nivelul școlii generale.
Dacian este un om cu onoare, lucru pe care îl știam cu toții. Demisia lui este un gest natural de asumare, primul din ce sper eu cu toată ființa să se transforme într-un lung șir de astfel de acte din partea sa și a echipei sale, deși sentimentul meu dominant este că e deja prea târziu și pentru recuperarea USR-ului, și a țării, și a oamenilor buni din organizație și din afara ei.
P.S. Pe cei care și-au ros unghiile până la coate toți anii ăștia așteptând momentul victorios în care să-mi servească un „ți-am spus eu” îi invit respectuos să meargă să-și deseneze o diplomă pentru cel mai blazat român, să simtă și ei că au făcut ceva util în perioada asta.”, este mesajul Cristinei Smeu.
