Sorin Costreie susține separarea învățământului preuniversitar de cel universitar și înființarea a două ministere distincte. Ministrul Educației vede actuala formulă, cu doi miniștri în aceeași instituție, ca pe o organizare care ar putea fi înlocuită de conduceri separate pentru școli și universități.
Două legi ale educației, un singur minister
Unul dintre argumentele ministrului pornește de la structura legislației. România are, din 2023, două legi organice distincte pentru învățământul preuniversitar și cel universitar, în timp ce administrarea celor două domenii se face în cadrul unui singur minister.
Costreie consideră că separarea administrativă ar trebui să reflecte această diferențiere. El spune că susține de mai mult timp organizarea distinctă a celor două subsisteme și că ideea face parte din viziunea sa asupra educației, nu dintr-o poziție exprimată numai cu ocazia numirilor recente.
Declarațiile au venit în contextul numirii unui ministru delegat din partea PSD pentru învățământul preuniversitar. În explicația ministrului, existența a două conduceri în aceeași instituție trebuie privită în legătură cu nevoile diferite ale celor două niveluri de învățământ.
Ce ar urma să gestioneze instituțiile separate
Propunerea prezentată de Sorin Costreie vizează un minister pentru învățământul preuniversitar și unul pentru cel universitar. Ministrul spune că fiecare dintre cele două sisteme ar trebui gestionat de persoane din interiorul său, cu experiență și legitimitate în raport cu colegii.
În opinia sa, o asemenea organizare ar oferi o reprezentare mai bună a nevoilor profesorilor și ale comunităților academice. Separarea este susținută ca variantă de administrare a celor două domenii, iar declarațiile exprimă opțiunea ministrului pentru această structură.
„Un minister care deocamdată e cu doi miniștri, dar eu cred că benefic ar fi să ajungem la două ministere în care cele două sisteme sunt gestionate”, a afirmat Costreie. Formula indicată de el rămâne obiectivul unei posibile reorganizări, nu prezentarea a două ministere deja înființate.
Exemplele europene aduse în discuție
Practica europeană este un alt argument folosit de ministru. Costreie a enumerat Franța, Suedia, Polonia și Danemarca printre țările în care, potrivit explicațiilor sale, există structuri ministeriale separate pentru domeniile educației.
El a invocat și Finlanda drept exemplu al unei organizări cu un singur minister și doi miniștri, comparabilă cu formula actuală din România. Prin aceste comparații, ministrul a încercat să arate că gestionarea educației nu presupune obligatoriu o singură conducere ministerială.
În declarațiile sale, Costreie a adus în discuție și Spania, unde a descris o împărțire între preuniversitar, universitar și cercetare. Nu a susținut însă că această organizare în trei domenii ar trebui preluată integral de România.
„Lumea cu greu acceptă că Ministerul Educației poate fi spart”, a spus ministrul, înainte de enumerarea exemplelor europene. Argumentul său urmărește să susțină posibilitatea separării instituționale, într-un sistem în care cele două niveluri au deja legi diferite.
Cercetarea ar rămâne împreună cu universitățile
Costreie a exprimat explicit o preferință pentru asocierea cercetării cu învățământul universitar. În viziunea prezentată, o eventuală separare a ministerului nu ar trebui să ducă la desprinderea cercetării într-o a treia instituție distinctă.
„Eu cred că cercetarea trebuie să stea împreună cu universitarul”, a declarat acesta. Poziția diferențiază soluția pe care o susține pentru România de exemplul spaniol descris în aceeași intervenție.
Astfel, ministrul propune o delimitare între școli și mediul universitar, dar păstrează cercetarea alături de universități. Această distincție este parte a argumentației sale despre modul în care ar trebui organizată conducerea domeniilor educaționale.
Relația dintre conducerea ministerială și cele două sisteme
Ministrul a vorbit și despre felul în care este privit un titular al portofoliului în funcție de mediul din care provine. În aprecierea sa, un ministru venit din preuniversitar poate fi privit cu suspiciune de universitari, iar situația se poate inversa când conducătorul vine din universitar.
Costreie leagă această percepție de nevoia unor conduceri care au legitimitate în propriul domeniu. El susține că oamenii din fiecare sistem trebuie să aibă un ecou în rândul colegilor și să cunoască problemele nivelului de educație pe care îl administrează.
În privința stabilirii politicilor educaționale, ministrul a spus că acestea ar trebui decise în minister, cu acordul premierului. Explicația sa pornește de la rolul șefului Guvernului de a coordona activitatea întregului Executiv, inclusiv domeniul educației.
Sursă: Evenimentul zilei
