Lăsata Secului pentru Postul Crăciunului este sâmbătă, 14 noiembrie 2026. Pentru credincioșii ortodocși care urmează această rânduială, este ultima zi în care pot mânca alimente de dulce înaintea postului: carne, lapte, brânză, ouă și preparate care le conțin. Postul Nașterii Domnului începe duminică, 15 noiembrie, și se încheie pe 24 decembrie, inclusiv, înaintea sărbătorii Crăciunului.
Calendarul exact al începutului de post
În 2026, data de 14 noiembrie cade sâmbăta, astfel că Lăsatul Secului este chiar în ajunul începerii postului. Cele 40 de zile de pregătire se întind de la 15 noiembrie până în Ajunul Crăciunului. Sărbătoarea Nașterii Domnului este celebrată pe 25 decembrie.
Există ani în care Lăsatul Secului este marcat pe 13 noiembrie, deoarece data de 14 noiembrie cade miercurea sau vinerea, zile în care se postește oricum. Nu este cazul anului 2026. Diferența contează pentru cei care găsesc calendare sau recomandări publicate în anii anteriori.
Rânduiala prezentată privește postul ortodox al Nașterii Domnului și nu trebuie confundată cu un calendar identic pentru toate confesiunile creștine. În calendarul ortodox, pe 14 noiembrie sunt pomeniți și Sfântul Apostol Filip și Sfântul Ierarh Grigorie Palama.
Ce alimente se pot pune pe masă pe 14 noiembrie
Masa de Lăsata Secului poate cuprinde carne de porc, de pasăre sau de vită, pește, ouă și produse lactate. Sunt incluse laptele, brânza, smântâna și untul, precum și preparatele de patiserie sau deserturile care folosesc aceste ingrediente. Este vorba despre alimentele de dulce la care credincioșii renunță odată cu intrarea în post.
În familiile care păstrează obiceiul unei mese comune, pot apărea sarmale cu carne, friptură, cârnați, piftie ori plăcinte cu brânză. La desert se pot pregăti clătite, gogoși sau prăjituri de casă făcute cu lapte, ouă și unt. Alegerea depinde de obiceiurile familiei și de specificul zonei.
Nu există însă un meniu obligatoriu pentru această zi. Nici masa bogată, nici un anumit preparat nu reprezintă o condiție pentru începerea postului. Semnificația religioasă a momentului este legată de cumpătare, nu de încurajarea exceselor alimentare înaintea perioadei de înfrânare.
De ce postul nu se reduce la mâncare
Expresia Lăsatul Secului desemnează ultima zi de consum al alimentelor de dulce înaintea unui post. În înțelesul religios, schimbarea alimentației este însoțită de o pregătire sufletească: rugăciune, iertare și renunțarea la faptele și gândurile rele. Accentul cade și pe relația cu cei din jur.
Postul Nașterii Domnului amintește de cele 40 de zile petrecute de Moise în post pe Muntele Sinai, înainte de primirea Tablelor Legii. Pentru credincioși, perioada este una de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii lui Iisus Hristos, prin înfrânare și apropiere de Dumnezeu.
Milostenia și grija față de persoanele aflate în nevoie fac parte din această pregătire. Împărțirea hranei, ajutorul oferit altora și împăcarea după neînțelegeri dau zilei un sens care depășește organizarea unei mese în familie.
Vizita la nași și curățarea vaselor
Printre tradițiile păstrate în unele comunități se află vizita finilor la nași. Finii duc daruri numite plocoane, care pot cuprinde un colac, pâine, preparate tradiționale sau vin. Întâlnirea este un prilej de apropiere între familii și de întărire a legăturii cu părinții spirituali.
Un alt obicei este cererea iertării înaintea începerii postului. Rudele și membrii familiei încearcă să încheie certurile și să lase în urmă supărările. Tradiția pune în legătură înfrânarea alimentară cu un comportament mai răbdător și mai atent față de ceilalți.
În unele localități din Bucovina este amintită „spolocania” sau „polocania”, asociată cu spălarea vaselor folosite pentru mâncarea de dulce. Acestea erau apoi puse deoparte, iar gospodăria trecea la vesela destinată preparatelor de post. Este un obicei local, nu o regulă uniformă pentru toate familiile.
Superstițiile populare nu sunt reguli bisericești
Folclorul păstrează și practici cărora oamenii le atribuiau puteri de protecție. După masa de Lăsatul Secului, oalele erau așezate cu gura în jos, în credința că astfel spiritele rele nu puteau intra în ele. Aceasta este o superstiție populară, nu un efect real al felului în care sunt puse vasele.
O altă credință veche lega consumul unui ou de dorința de a fi „gras și rotunjel ca oul”. În unele relatări despre lumea satului, resturile mesei erau aruncate spre răsărit, însoțite de rugămintea ca păsările să nu strice culturile. Astfel de gesturi descriu credințe tradiționale, nu recomandări pentru gospodăriile de astăzi și nici obligații religioase.
Surse: Antena 3 CNN; Newsweek România
