O realitate dureroasă pentru sistemul de învățământ
România ocupă un loc rușinos în clasamentul european al investițiilor în educație. Conform datelor publicate de Eurostat și citate de publicațiile de specialitate, țara noastră este singurul stat din Uniunea Europeană care alocă sub 3% din produsul intern brut pentru învățământ. Procentul actual, situat în jurul valorii de 2,5% din PIB, reprezintă cel mai mic buget pentru educație din ultimii 30 de ani, o performanță negativă care pune sub semnul întrebării viitorul generațiilor tinere. În timp ce state precum Suedia alocă 6,8% din PIB, Danemarca 6,5% și media europeană se situează la aproximativ 4-5%, România face performanță, în mod paradoxal, cu sume rușinos de mici.
Datele istorice arată că vârful finanțării educației în România a fost atins în 2008, când procentul a ajuns la 4,3% din PIB. De atunci, trendul a fost constant descendent, cu fluctuații minore. În 2021, finanțarea sistemului de educație a fost de doar 3,2% din PIB, iar proiecțiile pentru anii următori indică o continuare a acestei politici de austeritate. Rezultatul este vizibil în fiecare școală și în fiecare universitate din țară: încălzire deficitară, laboratoare învechite, manuale școlare insuficiente și salarii ale profesorilor care nu reflectă importanța meseriei.
Cum se compară România cu alte state
Peisajul european al cheltuielilor pentru educație arată o imagine clară: nordicii investesc cel mai mult, urmați de țările din Europa de Vest. Suedia, Danemarca, Belgia și Finlanda sunt în top, cu procente care depășesc 6% din PIB. În zona de mijloc se află Franța, Germania și Olanda, care alocă între 4% și 5%. Chiar și țările considerate mai sărace, precum Bulgaria și Slovacia, investesc mai mult decât România, situându-se în jurul a 3,5-4% din PIB. La polul opus, alături de România, se mai află Grecia, Italia, Slovacia și Irlanda, dar niciunul dintre aceste state nu coboară sub pragul de 3%.
Conform raportului OECD Education at a Glance 2025, România are și cel mai mic procent de absolvenți de învățământ superior din Uniunea Europeană, cu mai puțin de 20% dintre adulți care au terminat o facultate. Această cifră este direct legată de subfinanțarea cronică a sistemului. Când școlile nu au resurse, când profesorii sunt plătiți prost și când infrastructura digitală lipsește, este firesc ca tot mai puțini tineri să reușească să parcurgă întregul ciclu educațional. Fuga creierelor, un alt fenomen care afectează țara, este în mare parte o consecință a acestei situații.
Efectele subfinanțării asupra școlilor
În școlile din România, realitatea de zi cu zi este una dură. Multe unități de învățământ, în special cele din mediul rural, funcționează în clădiri vechi, fără încălzire centrală, fără apă curentă și fără toalete în interior. Laboratoarele de chimie, biologie și fizică sunt dotate cu echipamente din perioada comunistă, iar conexiunea la internet este o excepție, nu o regulă. În timp ce în alte țări europene copiii încep să se familiarizeze cu mediul digital încă din clasele primare, în România acest lucru se întâmplă doar într-o minoritate de școli, cele mai multe fiind în orașe mari.
Salariile profesorilor, deși au crescut în ultimii ani, rămân încă printre cele mai mici din Europa. Un profesor debutant în România câștigă de câteva ori mai puțin decât un omolog din Germania sau Franța. Această discrepanță salarială face ca meseria didactică să fie tot mai puțin atractivă pentru tinerii absolvenți. Mulți dintre cei mai buni studenți preferă să-și urmeze cariera în sectorul privat sau să emigreze, lăsând școlile românești fără resursa umană de care au nevoie. Lipsa de personal calificat este resimțită cu acuitate în zonele defavorizate, unde școlile rămân fără profesori de matematică, fizică sau limbi străine.
Ce spun specialiștii și decidenții
Economiștii și experții în politici educaționale sunt unanimi: subfinanțarea educației este o greșeală strategică care va costa România enorm pe termen lung. Educația nu este o cheltuială, ci o investiție într-un capital uman care, la rândul său, generează creștere economică, inovare și competitivitate. În condițiile în care economia globală se bazează tot mai mult pe cunoștințe, o țară care nu-și educă tinerii este condamnată la stagnare. Studiile arată că fiecare leu investit în educație generează un multiplicator de creștere economică de 3-4 lei în următorii zece ani.
Reprezentanții Ministerului Educației recunosc problema, dar invocă constrângerile bugetare. Ei spun că bugetul educației este limitat de dimensiunea PIB-ului și de necesitatea de a finanța și alte sectoare, precum sănătatea și apărarea. Cu toate acestea, criticii susțin că prioritățile sunt greșit stabilite. România cheltuiește mai mult pe pensii speciale și pe salarii în sectorul public decât pe educație, o alegere care reflectă preferințe electorale pe termen scurt, nu o viziune de dezvoltare. Sindicatele din educație au cerut în mod repetat alocarea a cel puțin 6% din PIB pentru învățământ, în conformitate cu recomandările europene, dar fără succes.
Perspective și măsuri necesare
În ciuda cifrelor dezamăgitoare, există și semne de speranță. Programele finanțate din fonduri europene au permis modernizarea unor școli și achiziționarea de echipamente digitale. Digitalizarea și introducerea sistemelor informatice moderne în școli au început să producă efecte vizibile, dar este doar o picătură într-un ocean de nevoi. Fără o creștere sustenabilă a finanțării de la bugetul național, aceste proiecte rămân excepții și nu devin regulă.
Experții spun că România are nevoie de o reformă structurală a modului în care este finanțată educația. Bugetul ar trebui să crească treptat, cu cel puțin 0,5% din PIB pe an, până la atingerea pragului de 5%. Aceasta ar permite reparații în infrastructura școlară, creșteri salariale pentru profesori și dezvoltarea de programe pentru elevii cu performanțe deosebite. Până atunci, însă, România rămâne codașa Europei la educație, iar performanțele excepționale ale unor elevi și studenți români sunt obținute în ciuda, nu datorită, sistemului.
Surse: alephnews.ro, edupedu.ro, zf.ro, evz.ro, adevarul.ro
