Senzația că plutești în somn are o posibilă explicație. Ce au observat cercetătorii în activitatea creierului

Autor: Neacșu Elena

Publicat: 16-11-2026 11:30

Article thumbnail

Sursă foto: Magnific

Senzația că plutești, te rotești sau îți privești corpul din exterior poate părea foarte reală pentru persoana care o trăiește. Un studiu asupra acestor experiențe propune o explicație legată de felul în care creierul trece între somn și starea de veghe. Rezultatele descriu activitate cerebrală asociată senzațiilor, nu o desprindere fizică de corp.

Ce au încercat să înțeleagă cercetătorii

Echipa coordonată de neurocercetătoarea Teresa Campillo-Ferrer, de la Universitatea Radboud din Țările de Jos, a investigat experiențe corporale neobișnuite. Categoria include percepții de plutire, cădere, vibrație sau modificare a limitelor propriului corp. Unele pot apărea în meditație, altele la adormire, în vise lucide ori în episoade de paralizie în somn.

Întrebarea a fost dacă aceste experiențe au un tipar cerebral comun, chiar atunci când apar în împrejurări diferite. Cercetătorii nu au pornit de la ideea că toate relatările descriu același fenomen fizic. Au urmărit în schimb legătura dintre ceea ce spun participanții că simt și semnalele electrice înregistrate în timpul experienței.

Cine a participat la experiment

Studiul a inclus 35 de persoane familiarizate deja cu meditația sau cu visele lucide. Participanții au fost ghidați prin exerciții de relaxare și concentrare asupra senzațiilor corporale. În anumite etape au fost folosite și impulsuri luminoase, în timp ce persoanele se apropiau de somn, pentru a favoriza apariția unor experiențe neobișnuite.

Activitatea cerebrală a fost urmărită prin electroencefalografie, cu electrozi amplasați pe cap. Din întregul grup, 20 de participanți au raportat în total 36 de experiențe. Cele mai multe au apărut în meditație, dar au existat și episoade în somn sau în perioade de trezire parțială. Așadar, fenomenul nu s-a limitat la o singură etapă a somnului.

Cum au fost legate relatările de înregistrări

O dificultate importantă a fost identificarea momentului în care apărea senzația. Participanții au fost instruiți să facă o succesiune deliberată de mișcări ale ochilor atunci când trăiau o experiență neobișnuită. Aceste mișcări puteau fi detectate și ofereau un reper pentru analiza înregistrării cerebrale, inclusiv când persoana nu putea vorbi.

După sesiuni, cercetătorii au discutat cu participanții despre ceea ce simțiseră. Unii au descris plutire sau rotație, deși corpul rămăsese nemișcat. Alții au relatat senzații de atingere, presiune ori pierderea conturului corporal. În zece cazuri a fost descrisă impresia de a fi în afara corpului sau suspendat deasupra lui.

Un amestec de semnale asociate somnului și veghei

În comparație cu activitatea obișnuită din somnul sau meditația participanților, episoadele au fost asociate cu reducerea undelor lente și intensificarea unor unde rapide. Diferențele au fost mai pronunțate în regiunile temporale, implicate în prelucrarea informațiilor senzoriale și în felul în care ne percepem propriul corp în raport cu mediul.

Activitatea lentă părea situată între tiparele somnului și cele ale stării de veghe, în timp ce activitatea rapidă semăna mai mult cu aceea a unui creier treaz. De aici pornește ipoteza unei suprapuneri între stări. Ea ar putea explica de ce o persoană combină elemente asemănătoare visului cu impresia că percepe încă încăperea din jur.

Paralizia în somn oferă un exemplu cunoscut al unei suprapuneri: conștiența poate reveni înainte ca imobilitatea asociată somnului să dispară. Cercetătorii discută dacă un mecanism de graniță între stări poate contribui și la alte percepții corporale neobișnuite. Această comparație nu înseamnă că toate senzațiile de plutire sunt episoade de paralizie și nici că participanții au avut experiențe identice. Studiul le analizează împreună pentru a căuta trăsături comune ale activității cerebrale.

Ce nu poate demonstra acest studiu

Grupul a fost mic și selectat dintre persoane cu experiențe relevante, nu reprezentativ pentru populația generală. Rezultatele nu arată cât de frecvente sunt aceste senzații în rândul tuturor oamenilor. Nici cele 36 de episoade nu reprezintă 36 de participanți diferiți: mai multe relatări au provenit de la aceleași persoane.

În plus, asocierea dintre semnalele cerebrale și senzații nu dovedește singură cauza acestora. Înregistrările nu stabilesc dacă întregul creier intră într-o stare intermediară sau dacă regiuni diferite funcționează simultan în moduri diferite. Cercetarea oferă o ipoteză de investigat, nu un diagnostic individual și nici o dovadă că percepția subiectivă corespunde unei deplasări reale în afara corpului.

Surse: Digi24.

Urmărește-ne pe social media
Facebook IconYouTube IconTikTok Icon
Google News
Articole Similare
Parteneri