Sorina Matei intervine în subiectul caselor primite de greii din justiție și face dezvăluiri explozive. Jurnalista vorbește despre legăturile din sistem, dar și despre cum au obținut casele cei care conduc instituțiile din sistemul de justiție din România.
„*Înţeleg că 6 ani Procurorul General al României, nici nu mai contează numele lui, a fost la o aruncătură de băţ de cartierul general al lui Cocoş. Euro Hotels. Al mafiei lui Cocoş.
*Înţeleg că în blocurile acestea, „locuinţele de serviciu” erau ocupate numai de oameni cel puţin interesanţi. Vecinii din Racotă sunt „interesanţi”.
*Înţeleg că apartamentul lui peşte, „locuinţa de serviciu” cu pricina tot din Racotă, a fost scoasă la vânzare tot pe vremea lui Ponta, şi tot pe vremea lui Ponta a fost şi vândută, pe 9 Septembrie 2013, cu 114.400 euro. (poziţia 261, apartamentul cu pricina https://www.apps.ro/…/Lista-imobile-vandute-pana-la-data-de…)
*Înţeleg că în DNA e o întreagă saga cu casele şi „locuinţele de serviciu”. Mai sunt procurori vestiţi care au probleme mari. Ori cu declaraţiile de avere, ori cu decontări ei având proprietăţi în Bucureşti, declarate sau nu, ori cu chiriile decontate ei având alte case.
Oricum ANI de la SRI doarme şi nu e nimeni care să investigheze.
* Înţeleg că DNA nu e singura structură de parchet care are probleme cu casele şi înţeleg că mai sunt şi alte instituţii, la fel de vestite, ministere, servicii, care au probleme mari cu casele. Cam pe acelaşi tipar.
E cumva o problemă istorică la noi. Buba asta pare că nu se va închide niciodată.
– Bine că v-aţi ocupat de Toni Neaşcu de la CSM, dar n-aţi văzut atunci restul CSM, dar v-aţi ocupat de Neaşcu că avea nervi Hăineală pe el. Care Hăineală a uitat şi ea ca şi Ghica să dea protecţia înapoi de la SPP vreo câţiva ani după ce n-a mai fost în funcţie şi o plimba cu ea inclusiv în străinătate. Că deh, era prietenă cu domn Pahonţu şi a obţinut prelungire/aprobare de la SPP prin CSAT. Nici acum nu înţeleg cine o ameninţa pe Hăineală fără nicio funcţie la cumpărături sau prin străinătate.
– Bine că v-aţi ocupat de Niţu, care deşi putea să obţină locuinţă de serviciu, că nu avea casă în Bucureşti, a preferat să facă naveta Bucureşti- Ploieşti, să se ducă zilnic acasă. Şi l-aţi luat şi dat jos din funcţia de procuror general al României, că nu mai avea răbdare Kovesi sa-si numească omul/pe Lazăr, dar pe Nitu l-ati dat jos si inculpat pentru 1 bucată motociclist/ pe 1 bucată motocicletă, care numai în mintea doamnei Kovesi putea să perturbe tot traficul din Bucureşti. Care Niţu avea acelaşi tip de colaborare cu MAI cum avea şi DNA în acea perioadă. Că Iacob se ducea la percheziţii tot cu maşinile MAI.
Si apropo, Nitu avea 1 bucată motociclist/ pe 1 bucată motocicletă ca procuror general al României, iar doamna Kovesi, ca sef al unei directii de parchet, deci în subordinea lui Nitu, avea: cel putin 6 bucati SPP (4 după ea, 2 acasa), 3 masini SPP (2 dupa ea, 1 acasa), plus casa vizavi inchiriată de SPP. Tot din bani publici. Că era Dumnezeu pe pământ.
– Bine că v-aţi ocupat să ne aducem aminte – hăt- chiar şi de Gioni Popescu şi Zamfir că şi-au dat case singuri, după aceea chiar voi făcând acelaşi lucru. Sau de Dobriţoiu.
Acestea sunt pur şi simplu exemple, de principiu, n-am treabă cu oamenii aceştia, pe mulţi nu-i cunosc, de unii am scris, dar toate exemplele arată că legile sunt pentru căţei şi dublul standard mereu există chiar din partea celor care trebuie să aplice legea. Adică din partea procurorilor.
Nu întotdeauna toti cetăţenii sunt egali în drepturi, în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, aşa cum ar trebui să fie şi aşa cum scrie chiar în Constituţie.
Întotdeauna unii sunt „mai egali” decât alţii, unii sunt mai şmecheri decât alţii, unii îşi folosesc puterile şi privilegiile funcţiilor mai mult decât alţii, unii pică pe ilegalităţile pe care le fac fiind dovediţi de alţii care fac la fel sau mai rău, alţii nu.
De ce? Vorba lui Pitagora: „Nu năzui la himera unei democraţii pure. Egalitatea perfectă există numai la morţi”, scrie Sorina Matei pe Facebook.
