O meserie tot mai bine plătită în România
Meseria de bonă a cunoscut o transformare spectaculoasă în ultimii ani. De la statutul de ajutor ocazional în gospodărie, bona a devenit un profesionist căutat și bine remunerat, în special în marile orașe și în familiile cu venituri peste medie. În anul două mii douăzeci și șase, o bonă internă, care locuiește în casa familiei și are grijă de copii în regim de non-stop, poate încasa sume care depășesc salariul mediu pe economie. Tarifele au crescut atât de mult încât unele bone câștigă mai mult decât angajații din corporații, mai ales dacă vorbesc limbi străine sau au experiență îndelungată.
Potrivit datelor publicate de platformele de recrutare și de presa economică, salariul net al unei bone interne în România variază între 3.500 și 4.500 de lei pe lună pentru un program standard. Bonele cu experiență extinsă, care vorbesc fluent limba engleză sau alte limbi străine, pot ajunge la 5.000-6.000 de lei net. În cazul bonei thailandeze sau filipineze, sumele sunt similare, iar uneori chiar mai mari, datorită reputației de seriozitate și devotament pe care acestea o au în rândul familiilor românești. Costul total suportat de familie poate depăși, astfel, șase mii de lei lunar, o sumă considerabilă.
Ce primește o bonă internă pe lângă salariu
Remunerarea unei bone interne nu se limitează doar la bani. Familiile oferă, de regulă, un pachet de beneficii care include cazare, masă, transport și, în multe cazuri, concediu plătit. Cazarea constă într-o cameră proprie în locuința familiei, dotată cu mobilier, acces la baie și, uneori, la internet și televiziune. Mâncarea este asigurată zilnic, fie sub formă de masă luată împreună cu familia, fie printr-o alocație separată pentru cumpărături. Pentru o bonă care vine din alt oraș sau din altă țară, acest pachet reprezintă un avantaj major.
Transportul este, de asemenea, un beneficiu frecvent. Familiile care angajează bone din alte localități sau din străinătate acoperă costul drumului de venire și, uneori, și al concediului de odihnă. În cazul bonei interne, care locuiește permanent cu familia, transportul zilnic nu este necesar, dar unele familii oferă bani de transport pentru zilele libere sau pentru deplasări personale. Bonusurile pentru weekenduri lucrate, pentru nopți petrecute cu copiii sau pentru sărbători sunt, de asemenea, practici comune.
De ce au explodat tarifele
Creșterea costurilor cu bonele se explică prin mai mulți factori. În primul rând, cererea a crescut exponential. Tot mai multe familii au ambii părinți angajați, iar bunicii nu mai sunt întotdeauna disponibili sau doriți să aibă grijă de nepoți. În al doilea rând, oferta de forță de muncă calificată este limitată. Meseria de bonă presupune răbdare, responsabilitate, cunoștințe de prim-ajutor și, ideal, competențe educaționale. Nu oricine poate îndeplini aceste cerințe, iar persoanele care le îndeplinesc își pot negocia salariul.
Un alt factor îl reprezintă fenomenul bonei străine. Tot mai multe familii din România, în special din București, apelează la bone din Filipine, Thailanda sau din țările vecine. Acestea sunt percepute ca fiind mai puțin predispuse la concedii medicale, mai devotate și mai dispuse să lucreze în regim de live-in. Procesul de recrutare internațională implică, însă, costuri suplimentare, pe care familia le suportă, iar salariul solicitat de o bonă străină cu experiență este comparabil cu cel al unei bone românce calificate. Rezultatul este o piață a muncii în care competiția ridică standardele și prețurile.
Ce presupune munca unei bone interne
Deși salariul este atractiv, munca unei bone interne nu este una ușoară. Programul este, practic, non-stop, deoarece copiii pot avea nevoie de îngrijire în orice moment al zilei sau al nopții. Bona se ocupă de trezire, îmbrăcat, hrănit, supraveghere, activități recreative, baie și culcare. În multe cazuri, ea preia și sarcini casnice suplimentare, cum ar fi spălatul hainelor copiilor, pregătirea mesei sau menținerea ordinii în camera acestora. Contractul de muncă ar trebui să specifice clar atribuțiile, dar, în practică, granițele sunt adesea fluide.
Pentru bonele care vin din străinătate, adaptarea la o nouă cultură, la o limbă străină și la o familie necunoscută poate fi dificilă. Multe dintre ele acceptă această provocare pentru a trimite bani acasă, unde familiile lor depind de venitul lor. Izolarea socială și dorul de casă sunt probleme reale. Familiile care angajează astfel de persoane au responsabilitatea de a le oferi nu doar un salariu decent, ci și un mediu de lucru respectuos și o atmosferă familială.
Alternative și perspective pentru piața bonei
Pentru familiile care nu-și permit o bonă internă, există alternative. Bona externă, care vine doar pe o perioadă stabilită, de regulă opt-zece ore pe zi, costă mai puțin, între 2.500 și 3.500 de lei pe lună. Grădinițele cu program prelungit, creșele sau serviciile de after-school sunt alte opțiuni, mai accesibile financiar. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste alternative nu oferă flexibilitatea și atenția individualizată pe care o oferă o bonă dedicată.
Pe viitor, este de așteptat ca piața serviciilor de îngrijire a copiilor să se diversifice și mai mult. Vor apăra agenții specializate care vor oferi bone cu certificări în educație timpurie, în pedagogie Montessori sau în terapii specifice. Salariile vor continua să crească, iar meseria de bonă va căpăta statutul de profesie respectată, similar cu cel din țările occidentale. Până atunci, familiile românești care aleg să angajeze o bonă internă trebuie să fie pregătite să investească nu doar bani, ci și încredere și deschidere.
Surse: protv.ro, a1.ro, cancan.ro, adevarul.ro
