Toată lumea știe această plantă, dar puțin știu denumirea ei și ce leacuri se fac din ea

Numită popular, la noi, Mâna Maicii Domnului, ea se găsește la margini de păduri, în zonele inundabile și poate fi o plantă dominantă în pădurile succesive timpurii. Este plantată și pe lângă case ca gard verde ornamental și pentru parfumul florilor. Tolerează seceta și căldura. Preferă soluri umede, argiloase.

Numele genului, Lonicera, a fost dat de Linnaeus în onoarea medicului și naturalistului Adam Lonicer, născut la Marburg, în 1528, care a scris, printre alte lucrări, "Naturalis Historiae Opus novum", ce conține multe informații interesante despre plante.

Lonicera japonica este o o plantă cățărătoare, viguroasă, care poate crește cu rapiditate până la 9 m și chiar peste. Extrem de parfumate, subțiri, tubulare, florile de un pur alb își schimbă culoarea după câteva zile până la galben deschis. Florile sunt hermafrodite au aproximativ o lungime de 2,5 cm, cresc în perechi și apar din mai până în iulie.

Frunze ovale, colorate verde închis, cresc în perechi opuse de-a lungul tijei, au între 4-8 cm în lungime și pe jumătate în lățime. Fructele sunt albastre-negre cu diametrul de 0,6 cm și nu sunt comestibile. Există și soiuri cu fructe comestibile.

Vezi și PSD pregătește o lovitură de proporții! O mare parte din populație este vizată

Florile, semințele și frunzele sunt folosite pentru proprietățile curative. Florile se recoltează cu precădere primăvara sau la începutul verii când floarea este încă în stadiul de boboc. Tulpinile sunt recoltate toamna și iarna și sunt uscate pentru o utilizare ulterioară.

Caprifoiul conține mucilagiu, glucozidă, acid salicilic, enzime (invertin). În compoziția florilor se regăsesc substanțe, precum quercitină (antioxidant puternic), magneziu, calciu, potasiu, uleiuri esențiale, vitamina C.

Datorită proprietăților antibacteriene naturale și antiinflamatorii, Lonicera japonica a fost folosită ca medicament în medicina chineză din antichitate și până în prezent pentru a trata febra și a elimina toxinele din corp. Este considerată una dintre cele 50 de plante fundamentale din herbologia chineză. În medicina tradițională chineză, caprifoiul este utilizat în combinație cu florile de crizantemă pentru scăderea tensiunii arteriale crescute iar în combinație cu fructul Forsythia, este folosit ca remediu eficient împotriva răcelii obișnuite. Florile au fost foarte apreciate în scopuri medicinale de numeroase culturi din întreaga lume, potrivit www.anniesremedy.com.

Frunzele și florile caprifoiului sunt cunoscute pentru proprietăți diuretice și sudorifice. Soiuri, precum Lonicera maackii, în special Diervilla diervilla sunt recunoscute mai ales ca diuretice și ca o opțiune pentru ameliorarea pruritului, potrivit www.botanical.com.

Vezi și Vin americanii! Ce renumită companie din România a fost achiziționată de aceștia

Un decoct de flori este apreciat ca un excelent antispasmodic și recomandat în astm de natură nervoasă. Infuzia este în special benefică persoanelor care suferă de: cefalee, migrene, febră, gripă, răceală, dureri în gât sau la urinat, abces mamar sau intestinal, ochi umflați, inflamații intestinale, ale tractului urinar sau ale aparatului genital, conjunctivită (se aplica comprese îmbibate cu infuzie pentru 15 minute și/sau se șterg ochii cu acestea), răni dureroase (se aplică comprese cu infuzie de caprifoi la prepararea căreia se pot adăuga și frunze).

Florile caprifoiului au un puternic efect antimicrobian, luptând împotriva salmonelei, stafilococului și streptococului. Pentru un efect antiviral și antibacterian maxim, această plantă poate fi combinată cu semințele de Forsythia suspensa — binecunoscutul arbust cu flori galbene sau cu Echinacea.

Caprifoiul are proprietăți expectorante și laxative. Florile sub formă de sirop au fost utilizate pentru bolile aparatului respirator iar frunzele ca decoct în bolile ficatului și ale splinei.

Vezi și Cum s-a făcut de râs fiul celui mai bogat primar pe care l-a avut România vreodată

Planta ajută la menținerea unui nivel optim de zahăr în sânge și are capacitatea de a încetini procesul de coagulare a sângelui. Unii experți cred că floarea de caprifoi poate scădea tensiunea arterială, ajută la tonifierea inimii și reduce nivelul colesterolului din sânge. Poate calma crampele și durerile și are un efect benefic asupra artritei și reumatismului.

Uneori, o infuzie aplicată pe piele reduce inflamația și senzația de mâncărime și pentru a ucide germeni, potrivit www.webmd.com. Caprifoiul este, de asemenea, utilizat ca un tratament pentru mai multe tipuri de afecțiuni ale pielii, cum ar fi acnee, infecții ale pielii, răni, abcese, cicatrici, etc. Datorită proprietăților antiinflamatorii și antiseptice, acesta este considerat eficient în tratarea arsurilor provocate de soare, dar și a arsurilor minore ale pielii. Pentru estomparea pistruilor și a petelor de vârstă se recomandă folosirea infuziei reci de flori de caprifoi.

Datorită aromei dulci și a parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca adjuvant în combinație cu ceaiul verde iar, datorită proprietăților sale de relaxare și calmare, planta poate fi folosită la prepararea unui ulei de masaj. Acesta calmează durerea, conferă energie și flexibilitate organismului.

O alta modalitate de consum este aceea de a macera florile de caprifoi în miere de albine. Se lasă la macerat câteva săptămâni sau chiar câteva luni, se strecoară și se consumă atunci când este cazul. Elixirul astfel obținut poate fi folosit în diverse afecțiuni, dar și ca simplu aliment sau pentru măștile faciale de înfrumusețare.

La folosirea preparatelor de caprifoi se recomandă precauție în cazul persoanelor alergice, femeilor însărcinate și celor care alăptează. În general, înainte de a începe orice fel de tratament naturist este indicat să consultăm medicul sau un specialist în domeniu.