Un dulap dintr-o locuință antică de la Pompei aduce în aceeași poveste obiecte de îngrijire, bani, vase și amulete pentru copii. Ansamblul oferă indicii despre viața cotidiană înaintea erupției Vezuviului din anul 79 d.Hr. Importanța descoperirii nu stă într-un singur obiect spectaculos, ci în posibilitatea de a înțelege cum erau păstrate împreună lucruri cu întrebuințări foarte diferite.
Un mobilier reconstituit din urmele rămase
Arheologii au reconstituit dulapul din lemn pornind de la urmele identificate într-o casă de pe Via dell'Abbondanza, una dintre arterele aglomerate ale orașului antic. Nu este vorba, așadar, despre o piesă de mobilier găsită intactă și gata de expunere. Reconstrucția formei sale a permis interpretarea obiectelor în legătură cu spațiul în care fuseseră depozitate.
Locuința se află într-o zonă centrală a orașului. Fațada fusese excavată încă din 1912, însă cercetarea unei părți din încăperile interioare a venit în cadrul unui proiect mai amplu de restaurare. Descoperirea arată că o clădire cunoscută de multă vreme poate furniza informații noi atunci când investigațiile ajung în spații rămase necercetate.
Îngrijirea personală și obiectele pentru casă
Printre piesele recuperate se află o pensetă, o spatulă destinată amestecării culorilor pentru farduri și un mic recipient pentru parfum sau unguent. A fost găsit și un vas pentru arderea substanțelor aromatice. Aceste obiecte indică practici de îngrijire și preocuparea pentru mirosul din interiorul casei, fără a permite reconstituirea exactă a ritualurilor zilnice.
Alături de ele se aflau vase din bronz, sticlă și ceramică, precum și oale pentru gătit. Asocierea obiectelor de uz personal cu recipiente gospodărești lărgește imaginea oferită de dulap. El nu poate fi interpretat doar ca un loc pentru podoabe: conținutul includea și lucruri legate de pregătirea hranei și organizarea locuinței.
Colierul care păstrează o legătură cu copilăria
Unul dintre obiectele remarcabile este un colier alcătuit din cel puțin 24 de piese mici. Materialele includ os, pastă de sticlă, teracotă și cristal de stâncă. Printre reprezentări se găsesc zeii Bes și Mercur, dar și palme, picioare, conuri de pin și ciorchini de struguri, realizate în miniatură.
Astfel de coliere, numite „crepundia”, erau oferite în mod tradițional copiilor romani ca amulete protectoare. Zgomotul produs de micile piese îi putea ajuta pe adulți să localizeze copilul. Uneori erau păstrate până la maturitate, ca amintiri. Prezența colierului nu stabilește însă vârsta persoanei care îl deținea în momentul erupției și nici identitatea acesteia.
Monedele și un posibil indiciu despre ocupație
Într-un mic recipient împletit au fost găsite 38 de monede din bronz. Separat, o cutie de lemn conținea greutăți din plumb, interpretate ca un indiciu că unul dintre locuitori ar fi putut avea activități comerciale. Aceasta este o ipoteză susținută de obiecte, nu identificarea sigură a profesiei unei anumite persoane.
Banii și obiectele cu posibilă valoare sentimentală rămase în casă sugerează că locuitorii nu au putut să le recupereze. Descoperirea nu permite însă povestirea exactă a ultimelor lor ore. Nu știm, numai din aceste piese, cine a folosit fiecare lucru, cine a părăsit locuința sau în ce succesiune s-au desfășurat evenimentele.
Greutățile și monedele oferă informații diferite. Primele sugerează o posibilă activitate economică, în timp ce monedele arată existența unei sume păstrate în locuință. Relatarea descoperirii nu stabilește echivalentul acestei sume în bani actuali sau puterea ei de cumpărare. Numărul de piese nu este suficient pentru a descrie familia drept bogată ori săracă. Pentru asemenea concluzii ar fi necesare informații suplimentare, dincolo de inventarul prezentat al dulapului și al încăperilor cercetate.
O casă cu indicii, nu cu biografii certe
Inscripțiile asociază clădirea cu numele Cornelius Maximus. Directorul parcului arheologic, Gabriel Zuchtriegel, avertizează însă că identitatea locuitorilor nu poate fi reconstituită cu certitudine. Nici obiectele de îngrijire nu sunt suficiente pentru atribuirea sigură a întregului dulap unei femei. Interpretarea trebuie să păstreze diferența dintre ceea ce a fost găsit și ceea ce poate fi dedus.
Cercetarea a scos la lumină inclusiv fragmente din scheletele a doi pui de șoareci, într-o amforă aflată într-un spațiu înălțat de depozitare. Detaliul completează tabloul unei case locuite, cu bunuri, amintiri și probleme gospodărești. Împreună, aceste urme apropie trecutul de experiența cotidiană, fără să transforme presupunerile despre proprietari în certitudini istorice.
Surse: Digi24.


















