Cosmin Popa: Înainte de toate e important de spus că în Rusia lipsește un lider al Opoziției. Boris Nemțov a fost asasinat în 2015. Navalnîi se află în închisoare. La fel, Ilia Iașin este și el reținut. Kara-Murza, prietenul lui Boris Nemțov și tovarășul de luptă al acestuia, este și el reținut sub pretextul unor așa-zis atingeri aduse prestigiului forțelor armate ruse. Nu avem o opoziție formalizată în Rusia.
Reporter: Și niciun lider care să coaguleze în jurul lui orice mișcare însemnată de protest? Bănuiesc că la asta vă referiți…
CP: Sigur, în absența unui lider care să acționeze în afara instituțiilor statului rus, care sunt puternic controlate de Kremlin, este foarte greu să coagulezi o mișcare de opoziție de pe o zi pe alta, chiar dacă există o nemulțumire foarte puternică în ceea ce privește acest război. Problema noastră rămâne aceea că, deocamdată, această nemulțumire foarte puternică despre care vorbim rămâne în zonele în care a existat înainte de mobilizarea parțială.
Sunt aceleași orașe, sunt aceiași oameni care au protestat de fiecare dată împotriva abuzurilor regimului lui Putin. Practic sunt aceleași persoane, aceleași categorii. Mai mult decât atât, acum, legislația este puternic înăsprită și în egală măsură statul rus folosește mobilizarea parțială ca metodă de represiune împotriva opoziției din stradă. De aceea, foarte mulți dintre cei arestați seara trecută au primit, în sediile de poliție, hârtia de mobilizare.
Rep: Am văzut că s-a strigat împotriva războiului pentru prima dată de multe luni încoace, nu însă în mod clar și împotriva lui Vladimir Putin. Mai e mult sau măcar există premise reale pentru a se întâmpla așa ceva, pentru ca rușii să aibă curajul să strige „jos Putin” și apoi sute de mii sau poate milioane să se alăture unui astfel de protest? Vi se pare un scenariu ancorat în realitate sau e aproape imposibil de crezut așa ceva?
CP: Întâi de toate trebuie să spunem că Putin înseamnă război. Oricine strigă astăzi în Rusia „nu războiului”, oricine strigă împotriva războiului, oricine face ceva împotriva războiului, în cele din urmă face ceva împotriva lui Putin. Cred că pentru Rusia așa cum o vede Putin, este mai grav că oamenii strigă „nu războiului” decât dacă ar striga împotriva lui Putin.
Asta înseamnă că cei care o fac se declară limpede împotriva întregii politici a statului rus, ceea ce înseamnă că oricine ar veni la putere sau oricine ar prelua puterea în Rusia după Putin trebuie să schimbe această politică. În momentul de față protestele împotriva politicii lui Putin, că e cea militară, cea externă, cea socială, cea economică, sunt proteste împotriva persoanei acestui om.
Rep: Vă întreb mai clar: vedeți posibilă o răsturnare a lui Vladimir Putin, prin, așa cum încercam să sugerez, o ideea asemănătoare unei revoluții. Poate o lovitură de stat, atentat la viața președintelui – s-a vorbit și despre asta la un moment dat. E vreunul din aceste scenarii mai aproape de realitate în opinia dumneavoastră?
CP: Știți și dumneavoastră la fel de bine ca și mine că în mod necesar o revoluție cuprinde și o lovitură de palat. Desigur, amândouă pot fi însoțite de un atentat la viața persoanei în cauză. Ceea ce cred că în momentul de față este că aparatul de represiune, aparatul de control al lui Putin este foarte puternic. Ceea ce poate determina ca oameni din acest sistem să lucreze împotriva acestui om, să întreprindă măsuri concrete împotriva acestui om nu poate fi decât un val de nemulțumire populară. Obiceiul tiranilor ruși este acela de a cădea, de a fi înlăturați și pe fondul unor revolte populare foarte puternice, al unor revoluții. Nu vorbesc numai despre 1917.
Atentatele practicate împotriva țarilor ruși, cu precădere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, erau semnul unei nemulțumiri puternice acumulate în diverse straturi ale societății ruse. Nu mă aștept ca istoria să se repete întocmai, dar revenind la întrebarea dumneavoastră, doar acest val uriaș de nemulțumire populară îi poate determina pe cei din interiorul sistemului să acționeze împotriva lui Putin, conform rfi.ro
