Concediul medical nu se plătește prin aplicarea unui procent direct asupra salariului net primit în cont. Pentru boala obișnuită, indemnizația pornește de la veniturile brute care intră în baza legală de calcul, iar procentul depinde de durata episodului de incapacitate temporară de muncă. Suma efectiv încasată este influențată și de numărul zilelor plătibile, de reținerile fiscale și, în cazurile prevăzute de lege, de diminuarea cu o zi.
Ce venituri intră în baza de calcul
Regula prezentată pentru salariați folosește media veniturilor brute din ultimele șase luni din cele 12 luni care formează stagiul de asigurare. Prin urmare, reperul nu este doar salariul din luna în care persoana se îmbolnăvește. O modificare recentă a remunerației poate face ca media utilizată la calcul să fie diferită de salariul brut curent.
Calculul indemnizației presupune determinarea bazei zilnice și aplicarea procentului corespunzător pentru zilele care se plătesc. Durata calendaristică a concediului și zilele lucrătoare pentru care se acordă bani nu sunt noțiuni identice. De aceea, aceeași durată înscrisă pe certificat nu înseamnă automat aceeași sumă pentru persoane cu venituri sau programe de lucru diferite.
Procentele depind de durata episodului de boală
Pentru incapacitatea temporară de muncă produsă de boli obișnuite sau accidente în afara muncii, procentele sunt de 55%, 65% sau 75%, în funcție de durata episodului. De exemplu, unui episod de cinci zile îi corespunde cota de 55%, unuia de zece zile cota de 65%, iar unuia de 20 de zile cota de 75%. Aceste exemple indică procentul din baza de calcul, nu suma netă primită în cont și nici numărul zilelor efectiv plătibile.
Important este că durata se raportează la episodul de incapacitate, nu se confundă automat cu durata fiecărei hârtii emise de medic. Un certificat inițial urmat de certificate în continuare poate acoperi aceeași îmbolnăvire. Încadrarea și eventualele recalculări trebuie să țină seama de continuitatea concediului, nu de presupunerea că fiecare certificat deschide un episod nou.
Prima zi neplătită și intervalul de aplicare
Mecanismul temporar introdus de la 1 februarie 2026 este prevăzut până la 31 decembrie 2027. În situațiile cărora li se aplică diminuarea, indemnizația se reduce cu o zi. Pentru concediul obișnuit, angajatorul suportă indemnizația aferentă intervalului dintre zilele a doua și a șasea, iar din ziua a șaptea costul revine Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Pentru salariat, aceasta nu înseamnă că trebuie să solicite separat două plăți. Angajatorul calculează și achită indemnizația, apoi recuperează de la casa de asigurări partea suportată din fond. Ziua pentru care indemnizația este diminuată rămâne perioadă de concediu medical și stagiu de asigurare; lipsa plății nu echivalează cu pierderea calității de asigurat.
Legea nr. 64/2026 a clarificat că, pentru un concediu acordat fără întrerupere pentru același episod de boală sau pentru complicațiile lui, diminuarea se face o singură dată, indiferent câte certificate sunt eliberate. Clarificarea este prezentată ca aplicabilă din 18 mai 2026. Nu trebuie confundată cu data de la care au început să se aplice excepțiile suplimentare.
Cine beneficiază de excepțiile de la diminuare
De la 1 iunie 2026 sunt exceptate concediile de maternitate, cele de risc maternal și cele pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice. Excepțiile vizează și bolnavii incluși în programele naționale de sănătate, precum și certificatele eliberate în situația pacienților care beneficiază de servicii medicale în regim de spitalizare, în condițiile legii.
Aceste situații nu trebuie extinse la orice persoană care a trecut, cândva, printr-un spital sau la orice diagnostic considerat grav. Tipul concediului și încadrarea documentelor sunt decisive. De asemenea, exceptarea de la diminuarea cu o zi nu stabilește singură procentul indemnizației și nici tratamentul fiscal: acestea sunt aspecte distincte ale calculului.
De ce indemnizația brută diferă de suma încasată
În cazul obișnuit al concediului pentru boală comună, indemnizația brută este supusă contribuției la pensii de 25%, contribuției la sănătate de 10% și impozitului pe venit de 10%, potrivit regulilor fiscale aplicabile. Procentele nu se adună pentru a obține mecanic o reducere unică: impozitul are propria bază de calcul, după contribuțiile și deducerile aplicabile.
Tratamentul fiscal nu este identic pentru toate categoriile de concediu medical. Prin urmare, comparația corectă cu venitul obișnuit se face după calcularea indemnizației nete și a salariului aferent zilelor efectiv lucrate în aceeași lună. Procentul de 55%, 65% sau 75% nu reprezintă, prin el însuși, proporția garantată din salariul net lunar.
Stagiul de asigurare și situațiile speciale
În mod obișnuit, dreptul la indemnizație presupune un stagiu minim de șase luni de asigurare în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul. Există derogări, între care urgențele medico-chirurgicale, tuberculoza, bolile infectocontagioase din grupa A, neoplaziile și SIDA. Ele nu trebuie confundate cu excepțiile privind prima zi neplătită.
Și procentele pot fi diferite: pentru urgențe medico-chirurgicale, tuberculoză, neoplazii și SIDA este prevăzută indemnizația de 100% din baza de calcul, iar pentru maternitate de 85%. Verificarea fluturașului trebuie, așadar, să pornească de la categoria concediului, veniturile de referință și zilele indemnizabile, nu doar de la comparația dintre două sume intrate în cont.
