Jurnalistul și publicistul Ion Cristoiu atrage atenția asupra problemei capitalismului românesc ”Capitaliștii români, așa cum am constatat de-a lungul acestor 30 de ani, nu sunt uniți. Capitaliștii români sunt pe cont propriu fiecare, nu reușesc să se constituie într-o forță nici măcar precum sindicatele”.
”Invitatul emisiunii Interviurile lui Cristoiu, difuzate duminică, 14 martie 2021, seara, de la 20.00 la 21.00 pe Aleph News, a fost Dan Șucu. Folosind un clișeu de mare frecvență în presa de fătuce și guguștiuci voi spune că Dan Șucu n-are nevoie de nici o prezentare. Cînd spui Dan Șucu spui Mobexpert. Dan Șucu este acționar principal la una dintre cele mai mari companii de mobilă din România și chiar și din Europa.
Cu Dan Șucu nu am avut pînă acum posibilitatea de a mă întîlni față-n față. Numele lui, pe lîngă apariția în presa economică, se lega în amintirile mele de un interviu pe care l-am luat eu, cred că prin 2009, cînd făceam interviuri la Antena 3, fostei soții, Camelia Șucu. Camelia Șucu la vremea respectivă vedea această despărțire ca o crăpare de catapeteasmă și a simțit nevoia unei confesiuni publice. Însă așa cum s-a văzut cu trecerea timpului Apocalipsa n-a venit. Camelia Șucu a rămas un bun om de afaceri. Desigur nu atît de mare precum fostul soț, Dan Șucu, dar a rămas. Înainte de interviu m-am documentat serios despre proprietarul Mobexepert. Spre surprinderea mea în ultima vreme numărul articolelor publicate despre el sugerau o starletă poznașă și nu un serios om de afaceri. Schimbarea își are temeiul în prezența sa ca jurat la o emisiune la ProTv, Imperiul leilor. O emisiune copiată după cea realizată de Trump cînd n-ajunsese președinte, în care unor oameni de afaceri li se prezintă tineri cu planuri de business. Membri ai juriului, oamenii de afaceri pariază sau nu pe planul respectiv. Fiind vorba de televiziune mai toată lumea a scris despre Dan Șucu ca membru al juriului. Puține articole sînt consacrate omului de afaceri Dan Șucu, și mult mai puține, problemelor cu care se confruntă capitalismul românesc.
Am inițiat această rubrică de interviuri, nefirească la un om de 73 de ani, deoarece interviurile țin de o anumită vîrstă, de cea a tinereții, pentru că, așa cum am spus, sînt un om curios. Fac aceste interviuri nu pentru telespectatori, nu pentru cititori; fac aceste interviuri pentru mine. Am numeroase curiozități în legătură cu un invitat, cu profesia lui, cu ceea ce face el și cu ceea ce crede el despre lume și viață. Întrebările mărturisesc aceste curiozități. Și în emisiune se vede după fața mea că mi le satisfac.
Ce curiozități puteam să am în legătură cu Dan Șucu?
Indiscutabil curiozitățile pe care le-am de 30 de ani și le am și acum în legătură cu ivirea, înflorirea și dezvoltarea capitalismului românesc. Am avut și emisiuni la aproape toate televiziunile din România și întotdeauna cînd am avut posibilitatea am invitat oameni de afaceri. De regulă oamenii de afaceri sînt invitați la tv în speranța că se lasă cu un ciubuc. O publicitate pentru post și un plic pentru moderator. Nu e cazul meu. Nici un om de afaceri nu a dat publicitate la cristoiublog.ro, de fapt cristoiublog.ro nu are publicitate, și cu atît mai puțin nici un om de afaceri, în cei 30 de ani, nu m-a plătit pentru interviurile luate. Tocmai această detașare de chestiunea financiară a făcut interesante interviurile mele cu capitaliștii români. S-a adăugat și faptul că, de regulă, oamenii de afaceri sînt intervievați de ziariștii din presa economică. Pentru marele public limbajul păsăresc al interviului, chestiunile economice specioase fac dificilă receptarea interviului. Eu fiind un ageamiu într-ale economiei pun omului de afaceri întrebările pe care și le-ar pune orice alt ageamiu, adică marea majoritate a cetățenilor în domeniul economiei.
De-a lungul timpului am observat, ca și în cazul acestei emisiuni, o reticență a oamenilor de afaceri de ieși în public, de a vorbi despre ei, despre afacerile lor și în general de a ieși în față.
De ce sînt reticenți capitaliștii, să nu le spunem oamenii de afaceri, hai să le spunem capitaliștii români, să apară la televizor, să dea interviuri, să fie în prim-plan mediatic?
Răspunsul trimite la o întrebare pusă de mine în cadrul interviului lui Dan Șucu. Îi reaminteam interlocutorului că, prin anii ʼ90, Virgil Măgureanu scrisese undeva că deocamdată oamenii de afaceri sînt dependenți de politicieni, dar că va veni o vreme cînd politicienii vor fi dependenți de oamenii de afaceri. L-am întrebat pe Dan Șucu dacă în prezent putem vorbi de o dependență a politicienilor români de oamenii de afaceri români.
Domnia sa mi-a răspuns că nu și a invocat o chestiune care a reprezentat și obsesia acestui interviu. Puterea înspăimîntătoare a Birocrației. Birocrație despre care Dan Șucu a spus textual că este cel mai puternic partid din România:
„Din punctul meu de vedere, a existat doar un regim birocratic care într-o anumită perioadă și-a pierdut din putere iar acum, treptat, pe măsură ce avansăm, birocrația este cea care decide și care se dezvoltă. Nici un partid nu e mai puternic decît birocrația. Acum 10 ani, ca să-mi iau o autorizație de construcție pentru un magazin dura 3 luni. Acum nu-mi bugetez mai puțin de 3 ani. Fac lucrurile mai bine decît atunci. Magazinele arată mai bine, sînt mai atent făcute, sînt mai bine structurate, mult mai autonome energetic, toate lucrurile sînt mult mai bine decît înainte, dar îmi trebuie de 10 ori mai mult timp ca să aplic ceea ce am de făcut. Nu cred că birocrația mai depinde de partide. Eu nu cred că partidul conduce birocrația, ci invers. Copiii birocraților nu vor lucra niciodată într-o fabrică. Vor face o facultate pe bune sau pe nebune și li se vor inventa anumite slujbe pentru că trebuie să lucreze undeva. Birocrația a lucrat odată pentru partid, pe vremuri, cînd eram copii, după aceea, teoretic, a lucrat pentru client, acum lucrează să satisfacă niște exigențe ale comunității europene, mîine va lucra pentru altceva, poimîine pentru altceva. Birocrația va avea întotdeauna motive să se dezvolte. Uitați-vă cît costă în clipa de față aparatul de stat din total buget, care va fi din ce în ce mai agresiv. În ultimii 4-5 ani, birocrația cred că s-a dublat.”
Nu numai de la domnia sa, dar și alt interlocutor, Adrian Mihai, acționar la Fan Courier, am aflat că marea problemă a capitalismului românesc, a oamenilor de afaceri, a mediului privat o reprezintă birocrația, hîrtiile pe care trebuie să le completezi, să le semnezi, plimbarea hîrtiilor de la un birou la altul, așteptarea ca să ți se dea o aprobare.
Dan Șucu a invocat, fără să-și dea seama, o realitate din Imperiu austro-ungar, dar și din Imperiul țarist:
Puterea uriașă dobîndită în sine de birocrație. Domnia sa, așa cum se vede din cele de mai sus a spus că birocrația a ajuns să fie o forță în sine și că nu mai poate fi controlată.
Birocrația e doar una dintre cauzele care determină lipsa de forță a capitalismului român. Mai sînt și altele:
- Piața românească este dominată de multinaționale. Avem într-adevăr un capitalism, dar este un capitalism străin, care acționează în țara noastră.
Nu pledez nici pro, nici contra multinaționalele.
Constat însă că în 30 de ani nimeni din partidele politice nu s-a preocupat de dezvoltarea unui capitalism românesc.
Această prezență zdrobitoare a companiilor multinaționale împinge în plan secund capitaliștii români, îi face lipsiți de importanță pentru clasa politică. Partidul Social Democrat a pierdut puterea în momentul în care a intrat în conflict cu multinaționalele. Dacă ar fi intrat în conflict cu un capitalist român, fie el cît de mare, probabil că nu ar fi avut atît de suferit. - Capitalismul românesc stă tot timpul sub amenințarea a numeroase pericole. E amenințat de Birocrație, e amenințat de arbitrajul deciziilor politice în domeniul economiei, de schimbările de peste noapte în anumite decizii.
Una din marile amenințări constă în schimbările de atitudine față de diferiți oameni de afaceri în funcție de partidul ajuns la putere. - Capitalismul român e amenințat de practica de 30 de ani a contractelor cu statul încheiate de o camarilă din domeniul oamenilor de afaceri și care face ca autenticii oameni de afaceri, autenticii capitaliști să piardă.
- Nu în ultimul rînd, sub faldurile luptei împotriva corupției capitalismul românesc a fost distrus.
- Capitaliștii români, așa cum am constatat de-a lungul acestor 30 de ani, nu sînt uniți. Capitaliștii români sînt pe cont propriu fiecare, nu reușesc să se constituie într-o forță nici măcar precum sindicatele.
În consecință, orice guvern care vine, oricît de slab ar fi, e mult mai puternic decît toți capitaliștii la un loc.
Aceasta este starea capitalismului românesc și nu cred că ea se va îmbunătăți prea curînd”, conform cristoiublog.ro.
