Radu Georgescu atrage atenția asupra deficitului de cont curent al României și asupra dependenței de finanțarea externă. Într-un mesaj public, economistul susține că dezechilibrul este discutat insuficient și prezintă propriile calcule despre ultimul deceniu. Avertismentul său privește riscurile pentru economie și moneda națională, nu anunțarea unei crize cu un termen cert.
Dezechilibrul pe care îl semnalează economistul
„România are o problemă economică imensă. Dar nu vorbește nimeni la TV sau în media”, afirmă Radu Georgescu. El se referă la deficitul de cont curent, pe care îl estimează cumulat la 200 de miliarde de euro în ultimii zece ani.
În explicația sa, această sumă ține cont inclusiv de banii trimiși în România de persoanele din diaspora. Pentru anul 2026, Georgescu precizează că a realizat o estimare pornind de la raportul Băncii Naționale a României aferent lunii august. Prin urmare, cifra sa pentru întregul an nu reprezintă un rezultat anual încheiat.
Economistul folosește comparația cu o familie sau o firmă, unde există permanent încasări și plăți. Întrebarea pe care o pune este cum sunt finanțate diferențele atunci când din economie ies sume importante. Această analogie este modul ales de el pentru a explica problema publicului.
Datoria externă în calculele prezentate
Georgescu indică o datorie externă de 238 de miliarde de euro în august 2026, față de 90 de miliarde de euro în decembrie 2015. El interpretează creșterea de 148 de miliarde de euro drept principalul sprijin financiar care a permis acoperirea dezechilibrului extern în perioada analizată.
În mesajul său, economistul susține că România s-a împrumutat în acest interval mai mult decât în întreaga istorie anterioară. Afirmația aparține analizei sale și însoțește avertismentul privind dependența de credite. Datele discutate aici se referă la datoria externă a țării, nu exclusiv la datoria bugetului de stat.
Georgescu apreciază că împrumuturile au acoperit aproximativ 75% din deficitul de cont curent. Proporția este prezentată ca parte a calculelor sale despre finanțarea economiei. Ea stă la baza concluziei că menținerea accesului la credite a avut un rol decisiv în evitarea unor dificultăți mai mari.
Banii europeni și investițiile străine
Alături de împrumuturi, economistul menționează fondurile europene. În evaluarea sa, România a primit de la Uniunea Europeană o sumă netă de 40 de miliarde de euro în ultimul deceniu. El atribuie acestor resurse finanțarea a aproximativ 20% din deficitul analizat.
Pentru investițiile străine directe, Georgescu avansează o estimare de aproximativ 10 miliarde de euro intrate în numerar în aceeași perioadă. Precizarea privind numerarul este importantă pentru înțelegerea afirmației: economistul își delimitează astfel categoria de resurse la care se referă în comparația cu împrumuturile și fondurile europene.
El avertizează că presiunile pentru reducerea împrumuturilor vin atât din partea Uniunii Europene, cât și a agențiilor de evaluare financiară. Totodată, invocă apropierea de final a finanțărilor prin Planul Național de Redresare și Reziliență și diminuarea sumelor europene anuale, elemente care, în opinia sa, complică finanțarea dezechilibrului.
Comparația cu Japonia, Italia și Spania
Georgescu consideră deficitul de cont curent mai important decât deficitul bugetar, deși observă că dezbaterea publică se concentrează pe acesta din urmă. Pentru a-și susține punctul de vedere, compară România cu economii care au datorii publice ridicate, dar și excedente externe.
El menționează pentru 2025 un excedent de cont curent de 212 miliarde de dolari în Japonia, de 50 de miliarde de euro în Spania și de 27 de miliarde de euro în Italia. Aceste valori sunt cele invocate de economist în argumentația sa.
În interpretarea lui Georgescu, comparațiile nu ar trebui să se oprească la ponderea datoriei publice în economie. Contează și banii atrași din exterior. El critică situația României prin trei aspecte: ieșirile importante de bani, amploarea împrumuturilor și felul în care sunt cheltuite resursele.
Riscurile invocate nu reprezintă certitudini
În final, economistul avertizează asupra deprecierii monedei și a hiperinflației, folosind Turcia drept exemplu. El afirmă că, într-un interval de cinci ani, cursul euro față de lira turcească a crescut de cinci ori, iar inflația cumulată a ajuns la 300%.
Georgescu asociază aceste evoluții cu dificultățile de gestionare a deficitului de cont curent. Comparația și concluziile îi aparțin. Afirmațiile sale nu demonstrează însă că România va repeta inevitabil experiența Turciei. Avertismentul trebuie privit ca opinia economistului despre un risc, nu ca dovada unei crize viitoare sau a unui calendar cert.
Surse: Capital.
